Accidentele vascular cerebrale sunt principala cauză de decese în ţara noastră. Acestea ori omoară, ori lasă în urmă suferinzi cu paralizii, dificil de recuperat. În circa 90% din cazuri, la baza acestor AVC-uri stă hipertensiunea arterială - acel inamic silenţios care macină sănătatea omului fără să dea semnale clare de alarmă. În caz de atac vascular în creier este foarte importantă rapiditatea acţiunii medicilor. În America s-a pus la punct o reţea de unităţi sanitare de acţiune în aceste accidente în vasele creierului care e amplasată pe cartiere pentru ca bolnavii să fie aduşi repede la medic. Academician profesor Constantin Popa a pus la punct o astfel de unitate şi în România la Institutul de Neurologie şi Boli Cerebro-vasculare, fiind coordonatorul acestui institut.
Florin Condurăţeanu:- Cum se face transferul sângelui spre creier? Există vreun sistem de protecție?
Prof.Constantin Popa:- Alimentarea cu sânge a creierului se face 80 % prin cele două artere carotide. Restul de circa 20% ajunge la creier prin cele două artere care sunt de o parte şi de alta a coloanei, în regiunea cefii, mai pe înţelesul oamenilor. Există un inel colector la baza creierului numit poligonul Wilson unde se adună cantitatea de sânge. Dacă s-au astupat unele din aceste artere, creierul este totuşi alimentat din colectorul sus amintit şi nu apare accidentul vascular cerebral. Dar situaţia aceasta de salvare apare dacă oprirea irigării cu sânge se instalează încet, nu brusc. Există două categorii de accidente vasculare în creier, unul numit ischemic atunci când nu se irigă o porţiune a creierului fiindcă s-au astupat unele vase, deci este o nehrănire cu sânge a unei zone cerebrale. Accidentul grav se constată când s-a rupt un vas în creier şi apare o hemoragie cerebrală. În această stare gravă procentul de deces este mare.
F.C:-Să ne explicaţii aşa, ca pentru omul de pe zebră, de ce se impune viteza de intervenţie în cazul accidentelor pe vasele creierului.
Acad.C.P:- În accidentele vascular cerebrale ischemice, de neirigare, medicii pot salva neuronii afectați doar dacă intervin în 4-5 minute. Nu există șansa celor 4-5 ore de recupere a celulelor inimii, ca în cazul infarctului. Celulele din creier nu pot sta decât de ordinul minutelor fără sânge, ele sunt în stare de leşin şi reluîndu-se circulaţia cerebrală sunt recuperate. La spital, prin administrarea urgentă de medicamente perfuzate se vizează atât deblocarea vaselor înfundate, cât şi scăderea edemului cerebral.
F.C:- De ce subliniaţi că în accidentul vascular cerebral trebuie investigată şi tratată şi inima ?
Acad.C.P:- Ca să înţeleagă oamenii, pe lângă astuparea vaselor spre creier din pricina aterosclerozei, care depune grăsimi pe vase şi micşorează suprafaţa de curgere a sângelui trebuie investigat şi cordul care aruncă în circulaţie trombi, cheaguri. E cazul să tragem şi un alt semnal de alarmă. Deseori apar accidente vasculare tranzitorii, sunt resimţite semne care trec peste câteva minute. Uneori pornirea de cheaguri şi blocările pe vase se repetă de multe ori într-o zi. Oamenii nu le dau importanţă, nu se duc la medic. Aceste accidente vasculare tranzitorii care de regulă nu lasă urme anunţă un infarct cerebral masiv cu consecinţe grave.
În accidentele vasculare trecătoare omul simte pierderea sensibilităţii la membre, se instalează o paralizie temporară la mână sau la picior. În timpul accidentului vascular tranzitor omul are defecte de vorbire, apar deficienţe în vedere, suferindul vede în ceaţă, contururile sunt tulburi. Mersul este nesigur, nu se păstrează linia dreaptă. Şi ameţeala este accentuată. Se impune consultul medicului.