Nicușor Dan și George Simion propun, în programele lor prezidențiale, lucruri care, în bună măsură, se aseamănă ca două picături de apă. Iar multe dintre propunerile făcute aduc aminte de agenda lui Traian Băsescu, printre acestea aflându-se lupta anticorupție, întărirea DNA și reducerea numărului de parlamentari la 300. Amândoi vorbesc despre reorganizarea unităților administrativ-teritoriale, cu singura diferență că, în cazul primarului general, aceste măsuri vor fi discutate, mai întâi, cu mari firme de consultanță. Simion vrea desființarea sectoarelor Capitalei, ceea ce este și scopul lui Nicușor Dan. Simion vrea introducerea răspunderii magistraților, iar Dan vrea reorganizarea Inspecției Judiciare, pentru a trage la răspundere magistrații care „calcă pe bec”.
Amândoi candidații doresc reformarea Curții Constituționale. Unul vrea ca judecătorii să fie aleși de popor, celălalt vrea ca judecătorii să provină numai din rândul magistraților. Se discută măsuri economice, de mediu, de energie, care nu au nici cea mai mică legătură cu atribuțiile președintelui, așa cum sunt ele prevăzute în Constituție. Iar George Simion promite că, dacă Parlamentul nu-l va învesti pe Călin Georgescu în funcția de premier, va declanșa alegeri anticipate. Există o decizie a CCR din 2020 care nu-i permite președintelui să nominalizeze drept candidat pentru funcția de premier aceeași persoană, dacă aceasta a fost respinsă, o dată, de Parlament.
Finaliștii alegerilor prezidențiale din România, Nicușor Dan și George Simion, se vor confrunta în turul al doilea atât personal, cât și prin intermediul programelor politice pe care le propun alegătorilor. Iar aceste programe seamănă, în numeroase puncte, între ele. Se poate remarca faptul că, deși cei doi candidează la funcția de președinte al României, programele lor se axează, în cea mai mare parte, pe măsuri care intră în sarcina Guvernului.
Spre exemplu, în programul candidatului AUR, George Simion, se vorbește despre „eficientizarea administrației” și se propune „respectarea voinței românilor: Parlamentul României va avea maximum 300 de parlamentari”. Simion mai promite faptul că Guvernul României va avea maximum 12 ministere, ale căror sedii centrale vor fi transferate, treptat, în Parlamentul României, dar și că Guvernul va avea un număr maxim de 50 de secretari de stat.
„Reducem drastic numărul de membri de partid din administrația publică locală și centrală prin scăderea cu două treimi (60%) a numărului total de unități administrativ-teritoriale și a numărului instituțiilor publice. Bucureștiul va avea o singură administrație, care va include și actualele localități din Ilfov. Pentru fiecare localitate cu mai mult de 1.000 de persoane se va menține un birou informatizat de lucru cu cetățenii”, se mai promite în acest program al lui Simion.
În continuare, potrivit documentului citat, se prmite depolitizarea administrației publice locale și centrale, reintroducerea obligativității ca prefecții și alte categorii de funcționari să nu aibă afinitate politică și implementarea unui sistem de recrutare a conducerii instituțiilor și întreprinderilor publice pe bază de concurs. „Stopăm fenomenul interimatelor în aceste unități”, anunță programul lui George Simion.
Reorganizarea administrației locale, puncte comune
Aceleași lucruri le promite, în altă așezare a frazării, și Nicușor Dan, cu diferența că acesta vrea să ia aceste măsuri cu ajutorul firmelor de consultanță. Astfel, în programul prezidențial al candidatului independent, la capitolul „Politică internă - reforma sistemului politic – administrativ”, se promite „reducerea birocrației și digitalizarea, prin analiza proceselor administrative împreună cu reprezentanți ai mediului de afaceri, ai organizațiilor profesionale și ai marilor firme de consultanță, în vederea simplificării procedurilor și digitalizării tuturor celor care permit acest lucru”.
Nicușor Dan vorbește, la rândul său, despre reorganizarea administrativ-teritorială, promițând „un proces amplu de consultare cu experți, pentru reorganizarea în jurul polilor de creștere economică, comasarea unităților administrativ-teritoriale neviabile, păstrând serviciile publice cât mai aproape de cetățean”.
În programul lui Nicușor Dan mai scrie despre reforma accesului și promovării în funcția publică, prin „redefinirea criteriilor de recrutare și promovare în urma consultării cu mari firme de resurse umane și de consultanță, pentru a înlocui actualul sistem bazat exclusiv pe memorarea textelor de lege”.
Curți cu jurați vs lupta anticorupție
Capitolul „Justiție” nu lipsește nici el din cele două proiecte ale prezidențiabililor. În programul lui George Simion, el se numețte „Domnia legii”, în care se promite „introducerea răspunderii profesionale a magistraților pentru erorile judiciare, pe modelul răspunderii profesionale existente în domeniul medical sau în sectorul construcțiilor”.
„Accesul la funcția de judecător se va putea face după o experiență de zece ani în celelalte profesii juridice” și „limitarea influenței factorului politic în justiție prin alegerea direct de către populație a judecătorilor Curții Constituționale, a conducerii Parchetelor și a conducerii Înaltei Curți de Casație și Justiție”, sunt alte două promisiuni făcute de George Simion.
Această ultimă promisiune nu poate fi pusă în aplicare, decât dacă însăși Constituția României va fi revizuită. La fel ca și alte promisiuni făcute la același capitol. Spre exemplu, Simion promite „organizarea de curți cu jurați, formate din cetățeni români majori cu capacitatea deplină de exercițiu, care să soluționeze cauzele penale grave și procesele colective sau de clasă”, sau „comasarea instituțiilor cu atribuții în ordinea publică și a serviciilor secrete”.
Nicușor Dan vorbește, în programul său, la capitolul intitulat „Justiție”, despre măsuri similare cu primele de mai sus, însă adăugând o tentă care amintește de perioada Băsescu și a Binomului SRI-DNA. Astfel, Nicușor Dan promite „Lupta împotriva corupției”, în care „parchetele, în special DNA, trebuie să abordeze sistematic marile zone de corupție – evaziunea fiscală, mafia lemnului, mafia imobiliară. Se impune întărirea acțiunilor împotriva traficului de droguri”.
Candidatul independent promite, de asemenea, reducerea duratei proceselor, prin „soluționarea legislativă a spețelor recurente semnalate de judecători și eficientizarea activității parchetelor prin decizii de principiu pentru cazurile frecvente”.
Și Nicușor Dan vrea modificarea Legii nr. 47.1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „pentru ca judecătorii să fie numiți exclusiv din rândul magistraților cu o experiență semnificativă”. Dar vorbește și despre reforma Inspecției Judiciare. „În prezent, instituția nu sancționează eficient abaterile grave ale magistraților și poate deveni un instrument de presiune asupra celor care critică sistemul. Este necesară introducerea răspunderii pentru membrii care comit erori grave de apreciere”, susține Nicușor Dan.
Proiectul vizând apărarea și politica externă
Există și un capitol care are legătură cu atribuțiile președintelui României, așa cum sunt ele prevăzute în Constituție, pe care cei doi îl prevăd cele două programe. Este vorba despre politica externă.
George Simion susține că va impune „respectarea tratatelor în vigoare de către partenerii europeni și euroatlanici și recunoașterea rolului României ca aliat și stat membru cu drepturi egale”. „Contracarăm, prin toate instrumentele legale și instituționale, acordurile și directivele care pot influența interesele României și ale românilor. Interesul național trebuie să fie axul central al politicii externe a României. Respingem tendințele de centralizare a deciziilor la nivelul Uniunii Europene. Protejăm și promovăm interesele comunităților istorice românești din diaspora. Totodată, stimulăm relațiile diplomatice, economice și comerciale cu alte state prin intermediul românilor din străinătate”.
De cealaltă parte, Nicușor Dan promite consolidarea relațiilor transatlantice. „România își afirmă angajamentul pe trei paliere - întărirea NATO, menținerea și extinderea parteneriatului strategic cu SUA, precuim și contribuția activă la cooperarea între UE și SUA”. „Diminuarea vulnerabilităților în domeniile energiei, tehnologiei și lanțurilor de aprovizionare prin inovare și parteneriate ale statelor democratice din Europa, Japonia, Coreea de Sud sau Australia. România trebuie să evite dependența tehnologică de regimuri autoritare, precum China”, se arată în acest program.
Prezidențiabilul independent promote creșterea investițiilor pentru apărare, prin alocarea treptată a 3,5% din PIB pentru înzestrarea și pregătirea forțelor armate, participarea activă la arhitectura europeană de apărare, apărarea eficientă împotriva războiului hibrid și o voce activă în US, unde România trebuie să participe plenar la proiectele de decizie europeană în domenii de interes național.
În foarte puține aspecte, ofertele vizează fișa postului de șef al statului
În afara domeniilor de politică externă și de apărare, toate celelalte domenii din aceste programe nu au legătură cu activitatea președintelui României. Constituția arată, la articolele 91 și 92, care sunt aceste atribuții.
Mai exact, în ceea ce privește atribuțiile în domeniul politicii externe, președintele încheie tratate internaționale în numele României, negociate de Guvern, și le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil. Celelalte tratate și acorduri internaționale se încheie, se aprobă sau se negociază potrivit procedurii stabilite prin lege.
Președintele, la propunerea Guvernului, acreditează și recheamă reprezentanți diplomatici ai României și aprobă înființarea, desființarea sau schimbarea rangului instituțiilor diplomatice. Reprezentanții diplomatici ai altor state sunt acreditați pe lângă președintele României.
În domeniul apărării, președintele României este comandantul suprem al forțelor armate și îndeplinește funcția de președinte al Consiliului Suprem de Apărare al Țării. El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parțială sau totală a forțelor armate. În caz de agresiune armată îndreptată împotriva României, președintele ia măsuri pentru respingerea agresiunii și le duce neîntârziat la cunoștință Parlamentului, printr-un mesaj.
Președintele României mai emite decrete cu privire la instituirea stării de asediu sau a stării de urgență, conferă decorații și titluri de onoare, acordă gradele de mareșal, de general și de amiral, numește în funcții publice, în condițiile legii și acordă grațieri individuale.
Numirea premierului, arma lui Simion. Planul „Georgescu premier sau anticipate”, neconstituțional
O atribuție de care George Simion promite, chiar înainte de a afla dacă va fi ales președinte, că va abuza este aceea cu privire la numirea Guvernului. Simion a promis că îl va numi pe Călin Georgescu în funcția de prim-ministru, iar dacă Parlamentul va refuza să-l voteze, va merge până la dizolvarea Legislativului și la declanșarea de alegeri parlamentare anticipate. Ei bine, la articolul 103 din Constituție, se prevede că președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament, ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.
La articolul 84, Legea Fundamentală prevede că președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru și numește guvernul, pe baza votului de încredere acordat de Parlament. Abia aici, după consultarea președinților celor două Camere și a liderilor grupurilor parlamentare, președintele României poate dizolva Parlamentul dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea a cel puțin două soluții de învestitură.
Iohannis a încercat acest plan în 2020, dar a eșuat
Simion nu-l poate nominaliza pe Călin Georgescu de două ori, astfel încât să-l impună premier sau să declanșeze alegeri anticipate, deoarece nu-i va permite Constituția. Mai exact, există o decizie a CCR, nr. 85 din 24 februarie 2020, prin care Curtea a admis existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament și Președinție, generat de faptul că fostul președinte Klaus Iohannis l-a nominalizat candidat la funcția de prim-ministru pe Ludovic Orban, la o zi după ce acesta a fost demis, prin moțiune de cenzură.
„Constituie o distorsionare a dispozițiilor constituționale desemnarea de către Președintele României a unui candidat la funcția de prim-ministru cu scopul de a nu obține votul de încredere al Parlamentului și deci de a nu alcătui un nou Guvern, respectiv susținerea de către Președintele României a unui candidat desemnat pentru funcția de prim-ministru care să se poziționeze el însuși împotriva învestirii Guvernului pe care l-ar propune”, se arată în această decizie.
„În mod contrar obligației de loialitate constituțională, desemnarea candidatului la funcția de prim-ministru s-a făcut și cu ignorarea efectelor moțiunii de cenzură, a votului dat, la un interval de o zi de la data adoptării moțiunii de cenzură, care exclude în mod obiectiv intervenția oricărui element de natură să fi produs o schimbare de optică și o reconfigurare semnificativă a exprimării votului în Parlament. Desemnarea apare astfel ca un act de voință unilateral, expresie a voinței exclusive a Președintelui României, care se poziționează astfel în afara logicii raporturilor constituționale de separație și echilibru a puterilor în stat și a efectelor pe care această logică le atașează actului desemnării candidatului la funcția de prim-ministru”, mai arată judecătorii.
În concluzie, „întregul ansamblu de acte/fapte/declarații ale Președintelui României demonstrează distorsionarea sensului firesc al normelor constituționale referitoare la desemnarea candidatului la funcția de prim-ministru, faptul că nici măcar nu a existat intenția de desemnare a unui candidat care să obțină votul de încredere al Parlamentului, ci mai degrabă că a existat intenția de a nu-l obține, precum și, din această perspectivă, o poziționare antagonică a Președintelui față de Parlament, cu încălcarea obligației de loialitate constituțională care guvernează interpretarea și aplicarea Constituției și raporturile dintre autoritățile publice de rang constituțional”.