Totuși, la nivelul anului 2022, România nu aplică în mod consecvent economia circulară. În context, se recunoaște că în România, referitor la deșeuri și salubrizare, se manifestă vulnerabilități cu grad ridicat de deranjament strategic, operațional, economic și social.
Cantitatea de deşeuri municipale colectată în România este de circa 7 milioane de tone pe an. La nivel naţional, 63% din populaţie este deservită de serviciile de salubritate, în mediul urban 84%, iar în mediul rural - doar 38%. Indicii de generare sunt de 0,9 kg/loc./zi în mediul urban şi 0,4 kg/loc./zi în mediul rural. În fiecare an, o cantitate de circa 1,5-2 milioane tone deşeuri generate rămâne necolectată. Un Raport al Comisiei de mediu din Senatul României a fost prezentat plenului, pe 18 aprilie 2018, pe tema deșeurilor, fiind considerat devastator și respins ca atare. Documentul arată dezastrul generalizat din acest domeniu. Responsabilitatea pentru gestionarea deşeurilor municipale aparţine administraţiilor publice locale, care prin concesionarea serviciului de salubrizare către operatori autorizați trebuie să asigure colectarea (inclusiv, separată), transportul, tratarea, valorificarea şi eliminarea finală a acestor deşeuri.
Asistăm la o lipsă acută de consistență strategică, tactică și managerială internă. Se manifestă o slabă capacitate de implementare şi administrare a proiectelor privind Sistemele de management al deșeurilor (SMID) și Centrele de Management Integrat al Deșeurilor (CMID), lipsind colectarea separată la generatorii de deșeuri.
România are condiționalități la nivelul UE, de valorificare a 75% din deșeurile municipale, 80% din deșeurile de ambalaje, cu două etape intermediare: 60% - în 2020, 70% - în 2025. Țintele și rezultatele naționale sunt compromise față de atingerea acestor obiective în 2023.
Este irealizabilă ținta de reciclare de 50%
În anul 2021, reciclarea deșeurilor se făcea doar pentru circa 5% din totalul cantităților colectate. Prin Programul Operațional Sectorial de Mediu 2007–2013 a fost demarată implementarea a 32 de proiecte de Sisteme de Management Integrat al Deșeurilor (SMID-uri) la nivel județean. În mod regretabil și surprinzător, de neînțeles în timp, față de programele și agenda de lucru a decidenților politici și administrativi, încă nu au fost finalizate proiectele SMID la nivel de județe.
Raportul cu privire la situația SMID-urilor și a CMID-urilor din România, în anul 2021 arăta că există 58 de Depozite de deșeuri din care 8 nu sunt funcționale, 47 sunt operaționale, iar 3 sunt în fază de proiect, execuție, nefinalizate, degradate. Există 139 de Stații de transfer al deșeurilor, din care 40 nu sunt funcționale, 95 sunt operaționale, iar 4 sunt în fază de proiect, execuție, nefinalizate, degradate. De asemenea, există 143 de Stații de sortare a deșeurilor din care 32 nu sunt funcționale, 107 sunt operaționale, iar 4 sunt în fază de proiect, execuție, nefinalizate, degradate. Sunt 53 de Stații de compost, din care 10 nu sunt funcționale, 39 sunt operaționale, iar două sunt în fază de proiect, execuție, nefinalizate, degradate, iar din totalul de 902.426 de gospodării individuale raportate din județe, nu s-a specificat nici măcar una care oficial realizează compostarea individuală. Există, de asemenea, 53 de Stații TMB pentru deșeuri din care 8 nu sunt funcționale, 9 sunt operaționale, iar 5 sunt în fază de proiect, execuție, nefinalizate și degradate.
Raportările sunt incomplete
În legătură cu operațiunile de colectare separată a deșeurilor raportările sunt, în mare măsură, incomplete. În fapt, se raportează către Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor că în 19 județe se realizează colectarea separată în două fracții (646 de localități), colectarea pe 3 fracții doar în 9 județe (301 localități). Raportarea cu slabă credibilitate este că, în fapt, colectarea separată pe 4 fracții și mai multe se realizează în 31 de județe (1.983 de localități; nu există documente și centralizări referitoare la trasabilitatea deșeurilor, respectiv nu sunt date confirmate ferm care să înfățișeze valorificarea și existența cantităților din fracțiile respective).
Mari întârzieri cu implementarea, în ultimii ani
Din Raportul anual privind funcţionarea proiectelor SMID/CMID pe anul 2020 reiese că din cele 42 de judeţe (inclusiv municipiul Bucureşti), 34 de judeţe au beneficiat de fonduri de finanţare prin structura Programul Operaţional Infrastructura Mare din cadrul Ministerului Fondurilor Europene pentru realizarea acestora, iar la finalul anului, situația era departe de țintele propuse. În 16 judeţe SMID-urile/CMID-urile erau funcţionale, în sensul că instalaţiile au fost construite, respectiv au fost încheiate contractele de delegare pentru operarea instalaţiilor (Argeş, Bacău, Bistriţa-Năsăud, Călăraşi, Covasna, Giurgiu, Hunedoara, Mureş, Neamţ, Olt, Sălaj, Sibiu, Teleorman, Timiş, Tulcea şi Vaslui). Totuși, în aceste SMID-uri/CMID-uri lanțurile tehnologice, dotarea, unele echipamente, dispozitive ș.a lipseau ori erau uzate fizic și moral. Niciun SMID/CMID nu atingea performanțe proiectate, competitive.
În 10 judeţe, SMID-urile/CMID-urile erau parţial funcţionale, întrucât nu toate instalaţiile dezvoltate în cadrul proiectului pot fi utilizate. Unele erau în procedură de reabilitare și modernizare, nu au fost solicitate autorizaţiile de mediu, iar licitațiile de desemnare a operatorilor au fost reluate, așa cum s-a întâmplat la Arad, Bihor, Botoşani, Caraş-Severin, Cluj, Dolj, Iaşi, Mehedinţi, Prahova şi Suceava.
În alte 6 judeţe, respectiv Alba, Brăila, Constanţa, Harghita, Maramureş şi Vrancea, SMID-urile/CMID-urile erau nefuncţionale, întrucât nu au fost finalizate procedurile de licitaţie, nu au fost emise de către CJ ordinele de punere în funcţiune a instalaţiilor, nu au fost semnate contractele cu operatorii care vor gestiona instalaţiile. În două judeţe (Galaţi şi Vâlcea) SMID-urile/CMID-urile se aflau doar în stadiul de proiect.
Slaba preocupare administrativă a responsabililor
Tot în 2020, 7 judeţe - Braşov, Buzău, Dâmboviţa, Gorj, Ialomiţa, Ilfov şi Satu Mare - şi municipiul Bucureşti nu au beneficiat de fonduri de finanţare pentru realizarea proiectelor SMID/CMID, însă în aceste areale sunt semnalate diverse instalaţii pentru gestionarea deşeurilor municipale realizate de operatori economici privaţi din fonduri proprii, prin proiecte ISPA şi PHARE-CES, de către UAT-uri din fonduri publice. În legătură cu investițiile alocate/consumate în SMID-uri/CMID-uri, în principal, se constată următoarele: din totalul județelor României, în 8 județe nu s-a recurs la finanțare de bază pentru investiții (din fonduri europene) în SMID-uri/CMID-uri (Brașov, București, Buzău, Dâmbovița, Gorj, Ialomița, Ilfov, Satu Mare), ceea ce denotă slaba preocupare administrativă a responsabililor din aceste zone pentru accesarea sumelor din Programele europene de finanțări.
Peste 1,2 miliarde de euro, aruncați „pe apa sâmbetei”
În 34 de județe s-a cheltuit de-a lungul timpului (în ultimii 10-12 ani) suma de 1,085 de miliarde de euro pentru investiții în SMID-uri/CMID-uri. Însă toate aceste structuri finanțate nu sunt complet finalizate, aflându-se în vădită stare de uzură fizică, morală, descompletate, inadecvate pentru a răspunde cerințelor imperative de rezolvare în plan teritorial a deșeurilor. În 28 de județe s-a cheltuit suplimentar suma totală de 123 de milioane de euro din fonduri Phare, MMGA sau surse proprii. Așadar, în întreaga Românie, până în 2021 s-a cheltuit suma totală de 1,208 miliarde de euro pentru un sistem de ansamblu de SMID-uri/CMID-uri falimentare, înregistrându-se starea de dezastru infrastructural și lipsa de capacități operaționale pentru angajament în Economia Circulară. În context, se constată că pentru completarea și remedierea situației infrastructurale a SMID-urilor/CMID-urilor din România sunt necesare încă 1,5-1,6 miliarde de euro.
Decizia de nefinanțare mai hotărâtă și urgentă a domeniului poate avea consecințe grave asupra securității naționale, a siguranței și sustenabilității sănătății populației și mediului înconjurător.
Este de notorietate faptul că dacă se va continua politica de finanțare secvențială, fragmentară, nebazată pe o viziune, pe un plan fundamentat și urgent, suma necesară se va cheltui în viitor pe termene scurte și medii, însă fără rezultate investiționale clare, precise, fezabile.