Jurnalul.ro Special Val de ură revărsată online împotriva profesorilor care cer salarii mai mari

Val de ură revărsată online împotriva profesorilor care cer salarii mai mari

de Diana Scarlat    |   

Protestele profesorilor care cer salarii decente au fost întâmpinate cu un val de ură pe rețelele de socializare. Multe comentarii care apar în aceste zile în mediul online se referă la inutilitatea cadrelor didactice, despre care se spune că ar fi inutile și ar plăti prea mulți bani ca să stea degeaba.

Explicația din partea sociologilor este simplă: comunismul a introdus ideea că munca este doar fizică, în timp ce intelectualii sunt niște leneși care stau degeaba și vor bani. În 33 de ani de la schimbarea regimului politic în România nu s-a schimbat această mentalitate. Ar trebui să se facă studii sociologice care să arate, totuși, ce procent din totalul populației are această percepție, pentru că în situația actuală se văd clar semnele unei campanii de denigrare a profesorilor, prin tehnici de propagandă.

Ieri a fost făcut și ultimul pas legal înainte de declanșarea grevei generale din sistemul de învățământ, prin greva de avertisment, între orele 11.00-13.00. Subiectul se discută și pe rețelele de socializare, unde s-a revărsat un adevărat val de ură la adresa cadrelor didactice care cer salarii cel puțin egale cu ale salahorilor din construcții, adică un venit de peste 4.000 de lei pentru profesorii debutanți. În acest moment, tinerii absolvenți de studii superioare care ar vrea să devină profesori au un salariu de 2.500 de lei, atât în sistemul preuniversitar, cât și în cel universitar, cu mici diferențe de la o universitate la alta. 

Multe dintre comentariile de pe rețelele de socializare sunt negative, acuzând cadrele didactice că vor bani prea mulți de la bugetul statului pentru a sta degeaba. Cei mai mulți comentatori pretind că profesorul acceptă salariul mic de la stat pentru că nu vrea să muncească și să producă ceva în mediul privat, iar alții ajung până la a susține că profesorii sunt inutili, fiind plătiți degeaba, pentru că analfabetismul funcțional a atins cote record.

 

„Doi cu sapa, cinci cu mapa”

 

Educația comunistă implica lupta continuă împotriva intelectualilor, categorie din care fac parte și profesorii. Astfel s-a putut crea imaginea falsă a profesorului care nu muncește și ia bani degeaba. „Este efectul perioadei comuniste, când se considera că muncesc doar cei care dau cu sapa. Era și un celebru slogan atunci: „Doi cu sapa, cinci cu mapa”, care trebuia să le inducă tinerelor generații ideea că intelectualii sunt paria, iar clasa muncitoare este cea care face muncă fizică, brută, în timp ce restul nu e muncă. Acest tip de mentalitate vine din îndoctrinarea din perioada comunistă. Este ciudat că și 30 de ani mai târziu încă se perpetuează. Din punctul lor de vedere, ceea ce nu se poate cuantifica în muncă brută nu există”, explică sociologul Claudiu Coman, profesor universitar, decanul Facultății de Sociologie și Comunicare din cadrul Universității Transilvania din Brașov.

 

Vechii agitatori au devenit postaci

 

Sociologul mai spune că e nevoie de un studiu pentru a se vedea ce procent din populația României are acest tip de mentalitate, pentru că se poate observa cum efectul creat de comentariile din mediul virtual au la bază un număr foarte mic de oameni. Tehnicile de propagandă au la bază capacitatea postacilor, a influencerilor și a trolilor de a se face văzuți și auziți, chiar dacă sunt puțini. „Este vorba despre o tehnică de propagandă, iar un studiu sociologic ar putea arăta cum stau lucrurile de fapt. În acest caz se vede cum minoritatea gălăgioasă acționează într-un astfel de context. Postacilor cu rol de agitatori li se alătură și cei care au avut probleme cu profesorii care le-au dat note mici, unii nu au reușit să ia bacalaureatul sau sunt oameni care au alte tipuri de frustrări. Multora le e greu să înțeleagă câte ore muncește un profesor pentru a preda două ore de curs. Se consideră că în două ore muncește mai mult omul care face curățenie, pentru că profesorul doar a dat din gură”, mai spune sociologul. 

 

Tehnici de propagandă din vremea KGB-ului

 

La protestele din Piața Universității, de la începutul anilor 90, s-a lansat și celebrul slogan „Noi muncim, nu gândim!”, adresat de mineri intelectualilor din Capitală care îndrăzniseră să protesteze. Atunci erau folosiți agitatori și specialiști în propagandă care se manifestau direct în stradă, dar astăzi este mult mai simplu de lansat o astfel de campanie de denigrare și demoralizare a protestatarilor în mediul virtual. 

Propaganda din mediul virtual produce efecte în societate, iar unii se revoltă, considerând că profesorii realmente nu muncesc pentru banii pe care-i primesc. „Chiar am avut o discuție, recent, cu un angajat de la Glovo care era foarte revoltat de faptul că el muncește 12 ore pe zi pentru a câștiga 4.500 de lei, iar un profesor care nu face nimic câștigă la fel ca el. Deși pentru un salariu de 4.500, profesorul trebuie să fie titular și să aibă gradul I, pentru că debutantul ia 2.500 de lei pe lună. La noi, asistenții au 2.700 de lei, ca debutanți, iar pentru asta au făcut un doctorat și muncesc zeci de ore în plus pe lângă cele pe care le au cu studenții”, mai spune sociologul.

Problema slabei pregătiri a elevilor și a studenților, precum și nivelul crescut de analfabetism funcțional au la bază tocmai nivelul scăzut de salarizare din sistem, care face aproape imposibilă atragerea unor profesioniști la catedră, care ar trebui să formeze tinerele generații. 

Unii nu au depășit mentalitatea comunistă, alții recurg la metode de propagandă pentru a-i descuraja pe protestatari și a arunca în derizoriu cauza pentru care profesorii intră în grevă.

 

Subiecte în articol: proteste profesori
TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri