Imaginea cazacilor este adânc înrădăcinată în folclorul est-european. Ei au apărut, de-a lungul timpului, ca soldați temuți, călărind prin stepe cu săbiile scoase, gata să lupte pentru țar. În Rusia de astăzi, cazacii nu mai apar însă doar în manualele de istorie sau în legende, ci au o prezență vizibilă în spațiul public.
Îmbrăcați în uniforme, aceștia patrulează pe străzi alături de poliție, asigură ordinea la evenimente sportive, ceremonii religioase și manifestări culturale.
Concomitent, Kremlinul îi mobilizează pentru a suplimenta efectivele armatei ruse în războiul din Ucraina. Potrivit datelor oficiale, din cei aproximativ 180.000 de cazaci înregistrați în Rusia, peste 60.000 au fost trimiși pe front de la începutul invaziei, în 2022.
„Gardienii sufletului rusesc”
Reintegrarea cazacilor în societatea rusă sub conducerea lui Putin nu a fost un proces brusc, ci unul gradual. De-a lungul istoriei, aceștia au trecut de la comunități seminomade autonome, stabilite pe teritoriul actual al Ucrainei și sud-vestului Rusiei, la supuși ai țarilor, odată cu expansiunea Imperiului Rus în secolul al XVIII-lea.
În schimbul serviciului militar, cazacii beneficiau de un grad ridicat de autoguvernare. Ei au luptat pentru armata imperială și l-au susținut pe țarul Nicolae al II-lea în timpul Revoluției din 1917, fapt care le-a adus ulterior ostracizarea și persecuțiile severe din perioada comunistă.
Identitatea cazacă este, în mod tradițional, moștenită, dar în Rusia de astăzi ea funcționează și ca statut administrativ, care poate fi obținut prin înregistrarea oficială la autorități.
După destrămarea Uniunii Sovietice, în 1991, cazacii au început să-și recapete treptat locul în societatea rusă.
Autoritățile au privit cu prudență această renaștere. Având o tradiție militară puternică și fiind în mare parte înarmați, cazacii reprezentau un potențial factor de instabilitate. Drept urmare, statul rus a ales să coopteze mișcarea și să o integreze formal, începând cu anii 2000.
Conducerea de la Moscova a oficializat rolul cazacilor ca gardieni ai frontierelor și miliție urbană - funcții pe care le îndepliniseră și în perioada țaristă.
Astăzi, cazacii sunt prezentați de propaganda oficială drept „gardieni ai sufletului Rusiei”, un simbol al continuității istorice și al mobilizării totale în sprijinul războiului purtat de Kremlin în Ucraina.
De atunci, cazacii au funcționat ca forță auxiliară a poliției, dar și ca element central în imaginarul național rus. Un proverb răspândit în Rusia spune că „un cazac fără credință nu este cazac”, iar legăturile dintre această comunitate și Biserica Ortodoxă Rusă sunt strânse.
Kremlinul îi prezintă drept un model al cetățeanului rus ideal, întruchipând loialitatea, angajamentul necondiționat și serviciul voluntar. În ochii autorităților, ei reprezintă un contra-model la Occidentul considerat „decadent”.
În același timp, există o ambiguitate deliberată în privința delimitării exacte a atribuțiilor dintre poliție și cazaci. Rolul lor neoficial de „poliție morală” a devenit însă evident în timpul Jocurilor Olimpice de iarnă din 2014, desfășurate la Soci, în sudul Rusiei.
Cu ocazia acelei competiții, membre ale grupului feminist „Pussy Riot” au organizat un protest, interpretând un cântec contra lui Putin. Nu poliția a intervenit, ci o patrulă de cazaci, care a recurs la violență, lovind activistele cu bice - arma tradițională folosită pentru menținerea ordinii în Rusia imperială.
Forță militară pe frontul ucrainean
Sub conducerea lui Putin, Rusia a trecut printr-un proces accelerat de militarizare, culminând cu invadarea Ucrainei, lansată în 2022. Confruntat cu un conflict de durată, Kremlinul caută să evite acum o nouă mobilizare generală și recurge tot mai mult la structuri paramilitare pentru a-și alimenta efortul de război.
În timp ce „Africa Corps” - cunoscut anterior drept „Grupul Wagner” - joacă încă un rol major în furnizarea de „carne de tun” pe linia frontului din Ucraina, Corpul de Cadeți Cazaci îi calcă rapid pe urme.
„Există școli specializate, în care elevii urmează programa națională, completată cu discipline cazace și militare. Acolo sunt predate istoria cazacilor, cântecele tradiționale, echitația, lupta corp la corp și mânuirea armelor”, afirmă Pierre Labrunie, specialist în istoria cazacilor la Școala de Înalte Studii în Științe Sociale din din Paris (EHESS), citat de AFP.
În 2023, în Rusia funcționau cel puțin 31 de astfel de instituții, care pregăteau mii de tineri ruși pentru a lupta împotriva „dușmanilor națiunii”. Deși Corpul de Cadeți este cel mai activ în sud-vestul Rusiei - leagănul istoric al cazacilor și regiunea unde trăiește majoritatea acestora - unități similare există pe întreg teritoriul țării.
Două noi corpuri au fost create recent în regiunea Lugansk, din Ucraina, aflată sub ocupație rusă din 2014. Altele sunt în curs de organizare în Donețk, Zaporojie și Herson - regiuni ocupate total sau parțial de Rusia - ca parte a unui efort continuu al Kremlinului de colonizare și îndoctrinare a populației ucrainene.
În paralel, comunitățile cazace sunt implicate și în așa-numite acțiuni „umanitare”, prin care colectează alimente, haine și echipamente pentru soldații aflați pe front, mobilizând populația locală în sprijinul războiului.
De la reintegrarea lor în anii ’90, voluntarii cazaci au participat la toate conflictele armate ale Rusiei: Cecenia, în anii ’90, Donbas și Crimeea în 2014, iar apoi din nou în Ucraina, începând cu 2022 - de această dată la o scară mult mai mare și sub un control sporit exercitat de Moscova.
Sub conducerea lui Putin, cele 11 armate cazace înregistrate au fost reunite sub o singură autoritate, Societatea Cazacilor din întreaga Rusie, al cărei lider este numit exclusiv de președinte. În martie 2023, Putin a inițiat și procesul de creare a unei „armate de rezervă cazace”, estimată să poată furniza încă aproximativ 60.000 de combatanți pentru războiul din Ucraina.