Răpirea copiilor, afacere de un miliard de euro

Cazul dramatic al familiei Bodnariu a fost abordat prin prisma aspectelor umane pe care le ridică măsura abuzivă a autorităților din Norvegia. Serviciul public pentru protecția copiilor - BARNEVERNET – a devenit de-a lungul anilor tot mai puternic şi mai abuziv, acțiunile lui scăpând de sub orice control. Scandalurile publice au adus în prim-plan maniera obscură a investigațiilor, cauzele absurde pentru care miilor de familii le-au fost pur şi simplu rapiți copiii. Datele statistice arată că numărul copiilor puşi în plasament în urma unor pretinse abuzuri ale părinților a crescut, ajungând, conform ultimei evidențe anuale de care dispunem, la 6.737, cu un spor de aproape o mie de copii față de anul precedent.
O profesoară de la Universitatea din Bergen, Marianne Skanland, a oferit date care arată că răpirea copiilor s-a transformat într-o industrie susținută din bugetul public cu sume uriaşe. Instituțiile aflate pe filiera tragică a răpirii au cheltuit 970 milioane de dolari în anul 2010, estimânduse că în prezent bugetul Barnevernet a depăşit un miliard de euro. Sume incredibile sunt plătite psihologilor pentru rapoartele de evaluare, baza pentru deciziile de confiscare a copiilor. Pentru stimularea părinților de împrumut, aceştia sunt plătiți cu salarii de peste 30.000 de euro, beneficiază de concedii plătite, timp de odihnă plătit separat, ajutoare financiare substanțiale pentru construirea de case noi şi la achiziția de automobile. Din bugetul pentru protecția copilului, circa 200 de milioane de euro reprezintă salarii, iar contractele cu mediul privat depăşesc 100 milioane de euro anual. Angajații serviciului bine plătit sunt doar norvegieni, iar ținta o reprezintă cu precădere familii de imigranți de la care au fost luați forțat 20 la sută dintre copiii puşi în plasament. Rasism poleit cu aur, iată imaginea Norvegiei, țara NATO a răpitorilor de copii.