Curtea Constituțională retrimite la Parlament pentru reformulări părți din Legea privind răspunderea judecătorilor și procurorilor. Problema nodală a legii o reprezintă îndreptarea obligatorie a Ministerului Finanțelor împotriva magistratului care a creat prin rea-credință sau gravă neglijență un prejudiciu în cadrul unui proces unei persoane vătămate. Deși Legea 303/2004 menționează ca abateri disciplinare la art. 99 exercitarea funcției cu rea-credință și gravă neglijență, niciodată, în 14 ani de aplicare a legii, judecători sau procurori nu au răspuns material pentru pagubele produse. Curtea Constituțională a respins opoziția Înaltei Curți de Casație și Justiție la Legea privind statutul magistraților și acceptă principiul de răspundere materială a magistraților, dar pentru a face legea aplicabilă cere reformulări mai precise pentru reaua-credință și grava neglijență. În DEX sunt date suficiente explicații pentru a defini și contura cele două expresii, care desemnează și juridic vinovăția sub forma neîndeplinirii unor obligații. Omisiunile care duc la o infracțiune sunt sancționate de justiție când sunt comise cu intenție. În Codul Civil, reaua-credință se poate constata în negocieri sau îndeplinirea contractelor; atunci când se constată, poate atrage obligația la plata unor daune.
În practica Inspecției Judiciare (art. 99 din Legea 303/2004), reaua-credință și grava neglijență, așa cum sunt definite, au stat la baza unor sancțiuni drastice, de excludere din magistratură în anul 2011, a doi judecători care au favorizat părți din proces. Sancțiunile (Hotărârile 12 și 13/J/2011 ale CSM, Secția Judecători în materie disciplinară) nu au fost urmate și de răspunderea materială a judecătorilor. Până acum, despăgubirile sunt plătite de stat în cazul erorilor judiciare.