La finalul anului 2025, perspectiva atingerii țintelor asumate de reducere a sărăciei până în 2027 pare incertă, arată o analiză realizată de către Fundația Friedrich Ebert-Stiftung România. Măsurile de austeritate introduse prin „Ordonanța trenuleț” O.U.G. 156/30.12.2024, reiterate și extinse de Guvern prin Legea 141/25.07.2025, au subminat tendința de îmbunătățire a situației economice a familiilor cu copii, vizibilă în statistica perioadei 2020-2024. Înghețarea salariului minim și a prestațiilor sociale a adâncit decalajul dintre bugetele familiilor și valoarea coșului minim pentru un trai decent. Creșterea alocațiilor pentru copii și ale ajutoarelor sociale din ultimii patru ani riscă să fie complet erodate de inflație și de noile obligații privind cotizația la sistemul public de asigurări de sănătate. Dacă suspendarea indexărilor prevăzute în legislația politicilor sociale poate fi considerată, în mod cinic, o măsură „temporară”, renunțarea la statutul de coasigurat și la exceptarea unor categorii vulnerabile de la plata contribuțiilor la asigurarea de sănătate reprezintă o cotitură istorică în raport cu modelul de sistem de asigurare încetățenit, inspirat din modelele conservator-corporatiste europene. Această măsură va afecta negativ în special familiile de lucrători agricoli și șomerii, lipsiți de resursele financiare necesare plății contribuției, care vor pierde accesul subvenționat la servicii medicale, cu excepția urgențelor medicale și a programelor naționale de sănătate.
Reducerea sărăciei, un obiectiv abandonat?
Strategia națională a României privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2022-2027, adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 440/2022, stabilește ca obiectiv „reducerea ponderii populației aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială, până în anul 2027, cu cel puțin 7% față de anul 2020”. Institutul Național de Statistică (INS) a raportat pentru 2020 o rată a sărăciei relative de 23,4%, care a scăzut treptat până la 19% în 2024, indicând o reducere cu 4,4%. O scădere cu 7% ar însemna să ajungem la o rată a sărăciei de 16,4% în 2027. Măsurile de austeritate din 2025 și cele anunțate deja de Guvern prin O.U.G. 87/23.12.2025 pentru anul 2026 subminează posibilitatea unei asemenea evoluții.
Ce arăta raportul OCDE
În 24 iulie 2025, cu doar câteva zile înainte de adoptarea Legii 141/28.07.2025 care a introdus un pachet de austeritate comparabil doar cu cel din mai 2010, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a publicat un raport de evaluare a politicilor privind munca și protecția socială în România.
Raportul recunoaște progresele recente, cum ar fi reforma venitului minim de incluziune (VMI), dar subliniază că în România rata de sărăcie este în continuare mai ridicată decât în țările membre OCDE, iar cheltuielile sociale publice mai scăzute. În plus, dacă, pornind de la datele Eurostat, analizăm aportul transferurilor sociale la reducerea sărăciei, observăm că în 2024 doar 20% dintre persoanele cu venituri sub pragul sărăciei relative au putut evita sărăcia pentru că au beneficiat de transferuri sociale. Spre comparație, media UE era de 35%. Decalajul era și mai mare în cazul familiilor formate din doi adulți și doi copii: 22,5% în România comparativ cu media UE de 43% . Datele pentru 2025 nu sunt încă disponibile, dar discrepanța dintre rata inflației și creșterile salariale nu poate genera decât agravarea sărăciei. Măsurile anunțate pentru 2026 riscă o repetare a situației din 2022 pentru familiile cu copii, iar evoluția ulterioară este incertă, potrivit analizei.
Ce recomandă organizația
Printre recomandările OCDE se numără creșterea gradului de adecvare a indemnizației de șomaj și a ajutoarelor sociale, cât și îmbunătățirea accesului la servicii sociale în cazul categoriilor vulnerabile, adică persoanele mai în vârstă, cele cu dizabilități, persoanele fără adăpost, etnicii romi și locuitorii din mediul rural. Dacă în primul caz neindexarea prestațiilor va genera cu siguranță un regres, în cazul serviciilor sociale situația rămâne problematică, marcată de supraîncărcarea asistenților sociali și de preponderența finanțărilor prin proiecte europene, ceea ce pune sub semnul întrebării predictibilitatea și continuitatea pe termen lung a serviciilor.
A crescut numărul beneficiarilor de ajutor social
Numărul beneficiarilor de ajutor social și cel al beneficiarilor de ajutor pentru familiile cu copii (noua denumire a „alocației de susținere”) au crescut în urma implementării (întârziate), începând cu ianuarie 2024, a reformei privind venitul minim de incluziune (VMI) prin Legea 196/2016 și a creșterii moderate a pragului de eligibilitate și a valorii prestațiilor. Dar gradul de adecvare a prestațiilor de care pot beneficia a rămas scăzut și, în termeni reali, în 2025 s-a deteriorat.
Măsurile de austeritate introduse prin „ordonanța trenuleț” O.U.G. 156/30.12.2024, întărite apoi și extinse de Guvernul Bolojan prin Legea 141/25.07.2025, au înghețat indicatorul social de referință (ISR) în funcție de care se calculează o serie de prestații sociale și subvenții (printre care indemnizația de șomaj, prima de inserție într-un loc de muncă, indemnizațiile pentru persoanele cu dizabilități, valoarea minimă a indemnizației pentru creșterea copilului). ISR a fost indexat ultima dată în martie 2024, la 660 lei, ceea ce a afectat în primul rând situația persoanelor cu dizabilități și a șomerilor indemnizați, dar și a părinților care au dreptul la valoarea minimă a indemnizației de creștere a copilului (1.651 lei în 2025) sau la alocație de plasament. Renunțarea la majorarea alocațiilor pentru copii în raport cu rata medie anuală a inflației (Legea 214/2019) și, în mod similar, la majorarea venitului minim de incluziune (Legea 196/2016, implementată din ianuarie 2024) se înscriu în același tipar de regres. În condițiile actuale de inflație, estimată de Institutul Național de Statistică (INS) la 9,5%, în termeni reali, aceste prestații vor putea acoperi și mai puțin din nevoile familiilor, subliniază analiza citată.
Bugetele familiilor cu venituri scăzute, prea mici pentru coșul minim
Analiza arată că familiile cu venituri reduse se descurcă foarte greu, pentru că acestea nu sunt corelate cu coșul minim de consum pentru un trai decent. Astfel:
-Pentru o familie compusă din doi adulți care obțin salariul minim pe economie și doi copii de vârstă școlară, venitul lor total, inclusiv alocațiile pentru copii și suplimentele pentru consum de energie, ajunge la doar aproximativ jumătate din valoarea coșului minim de consum calculat de Fundația Friedrich Ebert, estimat la 11.370 lei/lună pentru o astfel de familie.
-Dacă doar unul dintre părinți obține salariul minim, iar celălalt părinte nu are venituri, bugetul lor acoperă doar 36% din valoarea coșului.
-Pentru o familie de șomeri de lungă durată, beneficiară de VMI, bugetul lor acoperă aproximativ o cincime din valoarea coșului.
Creșterea salariului minim, irelevantă
Deși Guvernul anunțase inițial înghețarea salariului minim pe economie și pentru acest an, la final de 2025 a decis indexarea acestuia la 4.325 lei începând cu iulie 2026. Însă, concomitent cu indexarea, suma exceptată de la taxe (impozit și contribuțiile sociale CAS și CASS) scade de la 300 lei la 200 lei, iar pragul până la care se aplică excepția va crește de la 4.300 lei la 4.600 lei. Cu alte cuvinte, o parte din ceea ce angajații cu salariul minim vor primi în plus prin creșterea cu 6,8% a salariului minim brut vor da înapoi ca urmare a diminuării deducerilor din venitul impozabil. Salariile minime nete vor crește cu doar aproximativ 5%, în funcție de situația familială. Creșterea salariului minim înseamnă însă sume mai mari virate către sistemele de asigurări și un impozit mai mare. Prin diminuarea valorii neimpozabile, acest efect va fi amplificat.
Cum ar fi putut statul să obțină bani mai mulți din CASS
Una dintre măsurile de austeritate cu consecințe problematice pe termen mediu și lung a fost desființarea categoriei de coasigurat în sistemul public de sănătate și introducerea obligativității plății contribuției la asigurările de sănătate (CASS) în cazul unor categorii vulnerabile care până în 2025 au fost exceptate: șomerii indemnizați, părinții în concediu de creștere a copilului mic/de acomodare, beneficiarii de venit minim garantat (de incluziune). Justificarea acestei măsuri prin invocarea principiului echității, afirmând că, în prag de colaps financiar al statului, toți trebuie să contribuie la aplanarea crizei, sună cel puțin ilogic, dacă nu de-a dreptul pervers, punctează analiza, care prezintă o serie de calcule pentru susținerea afirmației. De exemplu, banii pe care statul i-ar obține acum de la aceștia prin contribuțiile CASS ar fi în cel mai fericit caz de circa 1,3 miliarde de lei, cu mult mai mic decât dacă s-ar fi aplicat o cotă de 0,7% din fondul de salarii care să constituie contribuția CASS a angajatorilor. Aceasta sumă ar fi fost anual de aproximativ 5,1 miliarde lei. „Reamintim aici că la sfârșitul anului 2017, când prin O.U.G. 79/2017 aproape toate contribuțiile sociale au fost mutate de la angajator la angajat, CASS a pierdut 0,7%. Înainte, angajatorii contribuiau la fondul de asigurări de sănătate cu 5,2% din salariile brute, iar angajații cu 5,5%. Din ianuarie 2018, cotizează doar angajații, cu 10% din salariul brut”, mai precizează analiza.
Ce propune raportul
- Indexarea salariului minim brut în acord cu rata inflației, păstrarea valorii de 300 lei exceptată de la impozite și contribuții sociale pentru cei angajați cu salariul minim sau apropiat nivelului acestuia, respectiv creșterea deducerilor din venitul impozabil pentru salariații cu venituri sub media națională, într-un mod echitabil; compensarea pierderilor prin introducerea unei cote de impozitare progresive;
- Aplicarea legislației privind indexarea alocațiilor universale pentru copii în raport cu rata inflației;
- Îmbunătățirea gradului de adecvare a prestațiilor sociale acordate șomerilor și familiilor cu venituri foarte scăzute prin ajustarea indicatorului social de referință și a venitului minim de incluziune la valoarea pragului sărăciei monetare relative;
- Revenirea la reglementările CASS anterioare Legii 141/2025 și reintroducerea contribuției angajatorilor la o valoare modică de 0,7% din fondul de salarii;
- Mărirea gradului de acoperire a burselor sociale acordate elevilor astfel încât și familiile care au venituri impozabile pe membru de familie echivalentul a 50% din salariul minim net pe economie sau care depășesc cu sub 5% această valoare să poată beneficia. În acest fel, familiile cu copii cu venituri scăzute ar fi sprijinite să depășească situațiile de instabilitate financiară temporară, care altfel pot afecta negativ participarea și performanțele școlare ale copiilor.