Ministrul german de Externe, Annalena Baerbock, a făcut remarca-bombă într-un interviu acordat „Fox News”, în timpul unei vizite în Statele Unite, săptămâna trecută.
Atunci când a fost întrebată despre războiul Rusiei în Ucraina, ea a spus: „Dacă Putin ar câștiga acest război, ce semn ar fi acesta pentru alți dictatori din lume, precum Xi, președintele chinez?”.
Guvernul chinez a convocat-o de urgență pe ambasadoarea Germaniei în China, Patricia Flor, pentru a protesta față de comentariile făcute de Baerbock, a anunțat, la începutul acestei săptămâni, un purtător de cuvânt al Ministerului german de Externe.
De cealaltă parte, Ministerul chinez de Externe a declarat că Beijingul este „profund nemulțumit” de comentariile lui Baerbock și se opune „cu fermitate” acestora.
„Comentariile făcute de Germania sunt extrem de absurde, încalcă grav demnitatea politică a Chinei și reprezintă o provocare politică deschisă.”, a afirmat, luni, purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez de Externe, Mao Ning, în timpul unei conferințe de presă.
Atât întrebarea referitoare la remarcile Annalenei Baerbock, cât și răspunsul lui Mao lipsesc din transcrierea oficială a briefingului, postată ulterior pe site-ul ministerului.
Ministerul de Externe de la Beijing omite însă adesea conținutul pe care îl consideră sensibil, din transcrierile ședințelor sale regulate de informare.
Intoleranța față de critici
Nu este prima dată când China a dat dovadă de o sensibilitate extremă față de modul în care liderii străini se referă la Xi, cel mai autoritar lider chinez din istoria modernă.
Aflat la aproape un an de la începutul celui de-al treilea său mandat de cinci ani în fruntea țării, Xi a centralizat cu mână forte întreaga putere și dă semne că și-a propus să rămână președinte pe viață.
În iunie, președintele american, Joe Biden, s-a referit, de asemenea, la Xi ca la un „dictator”, provocând o reacție violentă din partea Beijingului.
La vremea respectivă, Ministerul chinez de Externe s-a arătat iritat de comentariile lui Biden, afirmând că acestea „vin în contradicție flagrantă cu faptele și încalcă grav eticheta diplomatică”.
În 2000, predecesorul lui Xi, Jiang Zemin, a obiectat într-un mod deja celebru, după ce fusese numit „dictator”, într-un schimb de replici cu jurnalistul american Mike Wallace, în timpul emisiunii „60 Minutes” de la CBS.
„Vrei să spui că sunt dictator?”, a răspuns în engleză Jiang, aparent surprins, izbucnind în același timp în râs și numind descrierea „o mare greșeală”.
„Sincer vorbind, nu sunt de acord cu afirmația ta cum că aș fi un dictator.”, a spus el. „Modul tău de a descrie cum stau lucrurile în China este la fel de absurd ca o poveste din «Nopțile Arabe»!”, a adăugat Jiang.
Fostul președinte, care a murit la vârsta de 96 de ani, anul trecut, este ținut minte de mulți chinezi drept un simbol al unei epoci trecute, atunci când China era percepută ca fiind mai liberă și mai puțin constrânsă ideologic, ghidându-se după un sistem cunoscut sub numele de „conducere colectivă”.
Sistemul era un aranjament de împărțire a puterii între elitele politice, introdus de liderul suprem Deng Xiaoping, pentru a restabili încrederea, după dictatura violentă a președintelui Mao Zedong.
De la venirea sa la putere, în urmă cu un deceniu, Xi a distrus însă acel model și s-a întors la sistemul conducerii concentrate în mâinile unui singur om.
O relație delicată
Berlinul are o relație complicată și delicată cu China, cel mai mare partener comercial al său.
Războiul lui Putin din Ucraina a dezvăluit cât de dependentă a devenit Germania de gazul rusesc, iar criticii politicii externe germane s-au grăbit să invoce vulnerabilități similare în relația Berlinului cu China.
Legăturile bilaterale au fost tensionate de refuzul chinezilor de a condamna invazia Rusiei în Ucraina, de parteneriatul tot mai mare al Beijingului cu Moscova, precum și de poziția militară a Chinei față de Taiwan. De altfel, aceleași motive au stârnit îngrijorare și o înăsprire a atitudinii față de China în majoritatea capitalelor europene.
În toată această perioadă, Germania a încercat să-și reseteze relațiile cu Beijingul, căutând, concomitent, să-și reducă dependența economică față de China.
Într-un document strategic, publicat în iulie, Berlinul a catalogat China drept „partener, concurent și rival sistemic”, anunțând, de asemenea, că își va reduce dependența de Beijing în „sectoare critice”, inclusiv în domeniul medicamentelor, al bateriilor cu litiu utilizate în mașinile electrice și al elementelor esențiale pentru fabricarea cipurilor.
„China s-a schimbat. Ca urmare a acestui fapt și a deciziilor politice ale Chinei, trebuie să ne schimbăm abordarea față de China.”, se arată în document.
Actualul guvern al Germaniei este alcătuit dintr-o coaliție de partide de centru-stânga, care a dus la demisia Angelei Merkel, la sfârșitul anului 2021, aflată 16 ani la conducerea celei mai mari economii europene.
Annalena Baerbock provine din partidul Verzilor din Germania și a făcut presiuni pentru o poziție mai dură față de China, în special în privința drepturilor omului și a Taiwanului, insula autonomă pe care Beijingul o revendică ca fiind a sa.
În august, ea a declarat că China reprezintă o provocare pentru „principiile fundamentale ale modului în care trăim împreună în această lume”. Discursul său a atras un comentariu dur din partea publicației chineze de stat „Global Times”, care a acuzat-o că „defăimează China” și are „prejudecăți adânc înrădăcinate” împotriva acestei țări.
În timpul unei vizite la Beijing, în aprilie, Baerbock a avertizat că orice încercare a Chinei de a controla Taiwanul ar fi inacceptabilă. Ea a mai spus că Beijingul devine tot mai mult un rival sistemic decât un partener comercial și un concurent.