Pentru Bacalbasa putem spune ca inaintea "dictaturii gastronomice" (nume pe care il va purta cartea sa de bucate, publicata in 1934-1935, la amurgul vietii) a fost "dictatura Bucurestiului", de sub care nu a putut (si nu a vrut) niciodata sa se elibereze.
Daca o carte gastronomica scrie abia catre sfarsitul vietii, pasiunea pentru mancare si pentru tovarasii pantraguelice avea sa o clameze toata viata, iar in 1908, ca deputat, atragea atentia asupra a ceea ce istoria avea sa pastreze sub numele de "Chestia carciumarilor" (mai ales ca "chestia" avea sa dureze vreo cativa ani, pana si-a gasit, in sfarsit, o rezolvare acceptabila).
Neamul Bacalbasa a venit din Pind, prin secolul al XIX-lea, si s-a stabilit la Galati, sa faca negutatorie. Intr-o zi, unuia dintre ei i s-a scufundat un vapor cu porci si a dat faliment. Si-atunci s-a mutat cu familia la Braila. Ei sunt ramura «literatilor». Ceilalti au plecat in Basarabia si s-au intors abia in timpul razboiului. Ei sunt «negustorii». Si iata cum un "nacaz" cu cateva sute de porci inecati, te poate "extrage" din lumea argitilor zornaitori deschizandu-ti "baierele pungii" pline cu cuvinte mestesugite.
Ca tot veni vorba de porc, iata si reteta „frigaruilor lui Aghiuta” (din carne de porc, nu de drac!), asa cum o nota Constantin Bacalbasa in „Dictatura gastronimica”:
.................................
Află toate detaliile acestei delicioase RETETE ROMANESTI