Nu mi-as fi inchipuit s-o intalnesc pe Artemisa chiar la Poarta Apusenilor, pe Valea Vanturetului, langa localitatea Lungesti, in mijlocul unei naturi salbatice, tulburatoare, dar si prietenoase. Prietenoasa... poate si pentru ca o vegheaza o Artemisa de pe meleagurile noastre, o vanatoreasa, vanatorita, o femeie-vanator. Csilla Imola Sarmasan are, in ciuda fragilitatii pe care o afiseaza, atunci cand o vezi pentru prima oara, mai multe trofee cu medalie de aur la cerb carpatin, cerb lopatar si urs carpatin.
O rugam pe Csilla sa ne spuna o poveste vanatoreasca. "O poveste de vanatoare? Iata una adevarata, la Varful Budacu. Vanam un cerb. Era o ceata deasa, il auzeam, il simteam, dar nu ne apropiam. L-am pandit patru zile. A cincea zi ne-am facut bagajele, sa ne intoarcem acasa. Dimineata a iesit soarele, asa a vrut Dumnezeu, la ora 5 am suit pe munte, la 200 m am vazut acest cerb, care era un animal foarte frumos, dar deja era batran si intra in regresie. L-am impuscat in inima piciorului. Am venit la cabana si i-am zis sotului meu: «L-am impuscat.» «Unde este?» «in padure.» «Pai cum l-ai impuscat daca este in padure?». El m-a dojenit. Ne-am dus cu cainii, cu paznicii, l-am recuperat. Este o poveste care are o doza de tragism. Cerbul a cazut in apa, a coborat in trei picioare, urmarit de caini. Din cauza asta am zis ca n-o sa mai impusc nici cerb, nici urs..."
in familia Sarmasan, amandoi sotii gatesc. Carnea se tine la fezandat in bait de vin, otet, morcov, ceapa, piper, un pic de coniac; dupa aceea, .........