Nu mi-as fi inchipuit s-o intalnesc pe Artemisa chiar la Poarta Apusenilor, pe Valea Vanturetului, langa localitatea Lungesti, in mijlocul unei naturi salbatice, tulburatoare, dar si prietenoase. Prietenoasa... poate si pentru ca o vegheaza o Artemisa de pe meleagurile noastre, o vanatoreasa, vanatorita, o femeie-vanator. Csilla Imola Sarmasan are, in ciuda fragilitatii pe care o afiseaza, atunci cand o vezi pentru prima oara, mai multe trofee cu medalie de aur la cerb carpatin, cerb lopatar si urs carpatin.
O rugam pe Csilla sa ne spuna o poveste vanatoreasca. "O poveste de vanatoare? Iata una adevarata, la Varful Budacu. Vanam un cerb. Era o ceata deasa, il auzeam, il simteam, dar nu ne apropiam. L-am pandit patru zile. A cincea zi ne-am facut bagajele, sa ne intoarcem acasa. Dimineata a iesit soarele, asa a vrut Dumnezeu, la ora 5 am suit pe munte, la 200 m am vazut acest cerb, care era un animal foarte frumos, dar deja era batran si intra in regresie. L-am impuscat in inima piciorului. Am venit la cabana si i-am zis sotului meu: «L-am impuscat.» «Unde este?» «in padure.» «Pai cum l-ai impuscat daca este in padure?». El m-a dojenit. Ne-am dus cu cainii, cu paznicii, l-am recuperat. Este o poveste care are o doza de tragism. Cerbul a cazut in apa, a coborat in trei picioare, urmarit de caini. Din cauza asta am zis ca n-o sa mai impusc nici cerb, nici urs..."
in familia Sarmasan, amandoi sotii gatesc. Carnea se tine la fezandat in bait de vin, otet, morcov, ceapa, piper, un pic de coniac; dupa aceea, se scurge si se pune cu legume, masline, ciuperci, vin rosu si se serveste cu cartofi gratinati. E foarte gustoasa, seamana cu carnea de vita si de miel. Carnea de urs seamana cu cea de vita batrana. Are o anumita aroma, de vanat, aparte, un usor gust de ciocolata amara, depinde de cum e gatita. Se potriveste cu fructe de padure, cu dulce, pentru ca este mai seaca, cu sos de miere, cu ananas.
Pentru friptura de urs..........
Citește mai departe și află toate detaliile acestei delicioase RETETE ROMANESTI