Incredibil. Am început cu un bazin uriaș în formă de râu, cu multe întorsături în care se jucau în voie delfini. Erai instruit cum anume să procedezi și dacă voiai cumpărai o pungă, două, de peștișori ca recompensă pentru atât de drăgălașele ființe. M-am așezat pe o margine de bazin și am așteptat să se apropie un delfin. M-am ridicat, am dat din cap la stânga și la dreapta, iar delfinul m-a imitat. Cei câțiva peștisori primiți l-au făcut extrem de prietenos. Am ridicat o mână, a ridicat și el o aripioară, m-am dat înapoi, s-a dat și el înapoi în apă și tot așa. Dărnicia mea în a-i oferi peștișori a atras și alți prieteni ai lui. Grupul de delfini se întrecea în ghidușii sub „bagheta mea” și treaba asta a continuat minute întregi. La final am oferit fiecăruia câte un ultim peștișor și delfinii, ca la o comandă, s-au dus pe cozi spre centrul bazinului și m-au salutat. Absolut unic. A urmat spectacolul cu foci. Doamne, nu am mai râs așa din copilărie. Toate năzbâtiile pământului erau făcute de drăgălășeniile astea. Spectacolul era regizat a fi un gag de la un capăt la altul. Nu ai unde să vezi mii de oameni la un loc care râd întruna. Am ieșit pe o alee și încă râdeam. Acum, spectacolul-vedetă. Dresura de balene. Rând de 45 de minute ca să intri. Închipuirea omului nu poate cuprinde ceea ce vezi. Nu poți crede că niște ființe așa mari se pot juca și executa figuri care sfidează până și legea gravitației. Am transmis un reportaj de la fata locului către Antena 3, reportaj care a fost difuzat în ziua de 1 ianuarie de 3 ori la emisiuni diferite. La ieșire am vrut să mă așez din nou la rând, ca să mai văd odată spectacolul, dar timpul de așteptare era deja de o oră și jumătate. Așa că am renunțat cu părere de rău. Și uite ca am ajuns la cina de Revelion de la ora 19. În unul din cele mai mari acvarii din lume. Pentru că masa a fost rezervată cu 6 luni înainte, era lipită de geamul acvariului. Să stai la masă și la 10 centimetri rechinul să-și lipească botul de locul unde ai pus palma pe geam. M-am simțit ca într-un submarin, un batiscaf cu geamuri uriașe. Nu mi-am dezlipit ochii nici când am băut un aperitiv, nici când am mâncat, nici când am băut șampania. Și am făcut poze, sute de poze. Și filmulețe, zeci de filmulețe. Deja recunoșteam peștii care se roteau în jurul nostru și care reveneau și iar reveneau. Da, aici o poză face cât 1.000 de cuvinte. Le-am dat nume câtorva rechini și câtorva pești gigantici. N-aș fi plecat pentru nimic în lume dar la ora 23 trebuia să fim la spectacolul de miezul nopții. Aici altă surpriză. Un patinoar superb, înconjurat de o tribună în care erau mii de oameni. Toți am primit gratuit la intrare o salbă de beculețe colorate de pus în jurul gâtului. Nu trebuie să vă mai spun cum arăta tribuna. A început spectacolul. Patinatori desăvârșiți costumați în toate personajele iernii. Show dupa show, poveste după poveste. Zeci de patinatori. 12 noaptea. Jocul de artificii care mi-au tăiat respirația. Absolut fantastic. Minute întregi. Aplauze, urări de bine, șampanii deschise cu zgomot... Urările de An Nou au continuat acasă și o altă sticlă de șampanie. Dar în curnd se făcea dimineață, iar noi trebuia să fim la ora 10 la poarta parcului Disney. Despre Disney săptămâna viitoare dragii mei.
Cu bine pana atunci.