Creierul funcţionează doar cu 30-40% din capacitate, restul fiind o rezervă stabilită de proiectul Creatorului cu privire la organismul uman, recunosc medicii. De fapt majoritatea organelor au o capacitate de rezervă.
Un om poate trăi chiar dacă i-a fost extirpat un plămân. Se descurcă cu celălalt care preia şi funcţiile celui scos. Ba mai mult, rezerva de capacitate a aparatului respirator este şi mai mare, pentru că al doilea plămân după ce a fost extras unul dintre plămâni face faţă şi cu doar 40-50 % din funcţionare sa. Este o capacitate respiratorie de acoperire, de care fumătorii îşi bat joc distrugând capacitatea de respiraţie şi ajungând la acel BPOC nevindecabil, bronşită cronică obstructivă cu enfizem. Şi la rinichi Creatorul a gândit să existe o capacitate renală de rezervă. Un om cu un rinichi înlăturat poate să se descurce doar cu un singur rinichi. Intestinul subţire are o lungime de circa 7 metri pentru a exista destul de multă suprafaţă pentru procesul de digestie. Deşi acest proces complex putea să se desfăşoare şi pe o lungime mai mică. O mulţime de procese se petrec şi în instestinul gros, asimilări de elemente, dar şi scoaterea apei din materiile fecale. Lungimea colonului este de aproximativ 1,7 metri. Dar pentru ca aceste mecanisme să aibă destulă suprafaţă pentru desăvârşire, proiectul fiinţei umane a prevăzut o rezervă semnificativă de suprafaţă, astfel mucoasa de pe pereţii colonului ca şi aceşti pereţi au cute, văi şi culmi pentru ca aceste pliuri să crească suprafaţa de contact între intestinul gros şi materiile cu toxine de eliminat prin scaun. Sinusurile sunt nişte camere unde ajunge aerul respirat. Apropo, vocea unui om, care nu se aseamănă cu glasul altor persoane nu se explică doar prin corzile vocale, diferenţierea diverselor voci provine şi de la arhitectura sinusurilor, acele veritabile cutii de rezonanţă. Construcţia organismului a prevăzut şi aici o rezervă, există mai multe sinusuri şi în frunte şi sub ochi, în interiorul oaselor, pomeţilor obrajilor.
În aparatul respirator superior nasul e prevăzut cu două nări, două căi de pătrundere a aerului. În nări se petrece încălzirea aerului, umezirea lui, filtrarea de impurităţi. În cornetele nărilor , prin această mucoasă circulă mult sânge, care realizează schimbul de căldură cu aerul. Dar dacă o nară este sugrumată de deviaţia de sept cu dezaxarea peretelui care desparte nările, deci dacă printr-o nară admisia aerului este deranjată, totuşi respiraţia este mai grea, dar se face îndestulător pentru organism.