Cnflictele iscate de accesul la apă sunt o realitate în secolul XXI: talibanii din Afganistan pregătesc atacatori sinucigaşi în disputele de la graniţa cu Iranul. Apa este o materie primă preţioasă atât în sud-vestul Afganistanului, una dintre zonele agricole cele mai productive ale ţării, cât şi în sud-estul Iranului, una din regiunile aride unde lipsa lichidului creează tensiuni sociale.
Valoarea apei creşte pe măsură ce perioadele cu secetă se înmulţesc. Afganistan controlează sursele de apă din amonte care alimentează lacuri şi terenuri mlăştinoase din Iran. Pe un alt continent, autorităţile care administrează Canalul Panama caută cu disperare apă pentru a evita ca scurtătura extrem de importantă pentru comerţul global pe mare să nu sece. Canalul Panama funcţionează cu apă dulce.
Europa are şi ea probleme cu apa şi cu seceta, mai ales în ţările din sud, dar aici un alt conflict crează nelinişti mai mari. Războiul pornit de Rusia contra Ucrainei escaladează rapid. Blocarea traficului de mărfuri prin Marea Neagră loveşte din nou piaţa mondială a cerealelor şi pune la încercare piaţa petrolului, testând în acelaşi timp alianţele din regiune.
În Asia, India se protejează de penurii alimentare restricţionând exporturile de orez. Preţul orezului pe piaţa internaţională a crescut cu aproape 3% luna trecută şi cu 20% de la începutul anului, ajungând la cel mai ridicat nivel de după septembrie 2011. Analiştii spun că există pericolul ca şi exporturile de zahăr să fie restricţionate. Tot în India, presa scrie cum cultivatorii de roşii au dat de aur deoarece din cauza condiţiilor meteo nefavorabile aceste legume vitale pentru bucătăria tradiţională de acolo s-au scumpit semnificativ.
S-a scumpit şi ceapa, amintind de crizele din anii trecuţi, când ceapa devenise simbol al avuţiei. Această ţară este una dintre cele mai populate din lume şi, asemenea Chinei, are influenţă asupra pieţelor internaţionale prin simpla putere de consum. Fenomenele meteo extreme şi războaiele se înmulţesc şi pot afecta fluxurile globale de materii prime şi produse alimentare, creând în acelaşi timp nesiguranţă, inclusiv în Europa, unde inflaţia cu greu se lasă învinsă.
De aceea, este important ca guvernele, băncile centrale şi companiile să ia mai mult ca până acum în calcul când îşi fac planurile şi bugetele situaţii ce ţin de vreme sau de geopolitică şi, de asemenea, să-şi facă rezerve strategice. Pentru europeni, cel mai apropiat motiv de nelinişte este războiul din Ucraina. Cu Rusia blocând transportul cerealelor ucrainene pe Marea Neagră, inclusiv prin bombardarea porturilor, şi cu petrolierele ruse atacate de drone, preţurile materiilor prime alimentare au reînceput să crească la nivel mondial.
Creşte şi nesiguranţa alimentară. Pe piaţa petrolului sunt tensiuni. Înainte de război, Ucraina era principalul exportator de cereale pentru ţările sărace, apoi, după începerea invaziei ruse şi după ce Moscova a acceptat livrarea condiţionată de cereale ucrainene pe Marea Neagră, China i-a devenit cel mai mare importator. Acum, prin tot ce face, Rusia sugerează că vrea să ia locul Ucrainei pe piaţa internaţională, ceea ce i-ar oferi o influenţă mai mare asupra ofertei şi preţurilor. De asemenea, pentru că s-a alăturat OPEC, o organizaţie de tip monopol a exportatorilor de petrol, Rusia poate influenţa şi preţurile ţiţeiului. Iar Moscova împreună cu Arabia Saudită reduc livrările pentru a ţine sus cotaţiile.
Marea Neagră este una din rutele pe care petrolul rusesc ajunge pe pieţele globale, iar atacurile recente asupra unor vapoare ruse i-au pus pe gânduri pe traderi. După atacuri, cotaţiile au atins cel mai ridicat nivel de după aprilie, crescând cu 4% în două şedinţe, dar apoi au căpătăt o traiectorie descendentă pe măsură ce pieţele au dat dolarului puternic o importanţă mai mare decât incertitudinilor din Marea Neagră. „Preţurile tind să reacţioneze doar atunci când apar întreruperi“, explică Giovanni Staunovo, analist expert în materii prime la UBS. „Deocamdată, petrolul curge.“
Însă aceasta este filozofia pieţelor, riscul şi specula făcând parte din afacere. Guvernele nu pot risca, în special când este vorba de materii prime alimentare sau energetice. Rezervele de orez ale Indiei sunt de trei ori mai mari decât ţinta, scrie Reuters, care citează surse guvernamentale.
India este al doilea cel mai mare producător de orez din lume, dar luna trecută guvernul ţării a cerut pe neaşteptate stoparea exportului unor varietăţi pentru a frâna scumpirile pe piaţa internă, ceea ce a dus la creşterea preţurilor pe piaţa internaţională.
China, cel mai mare consumator de orice, are rezerve strategice de diferite materii prime, de la metale la cereale, ţinute adesea secrete. Recent, guvernul a lansat o campanie de încurajare a publicului să ajute la „exterminarea şobolanilor şi moliilor“ – oficiali corupţi – care pun în pericol rezervele de cereale ale ţării. Oamenii care furnizează indicii importante pentru depistarea celor fac speculă cu alimente pot primi recompense în bani de până la 21.000 de dolari, potrivit presei chineze. Beijingul dă o atenţie crescută măsurilor care cresc autosuficienţa alimentară a ţării. Rezervele de orez, grâu şi porumb au crescut în ultimele decenii. Potrivit The Economist, la jumătatea anului trecut China ar fi deţinut 69% din rezervele globale de porumb, 60% din cele de orez, 51% din cele de grâu şi 37% din cele de soia. Datele aparţin Departamentului american al Agriculturii.