Legat de tulburările de ritm ale inimii, tahicardii, fibrilaţii, în rândul oamenilor circulă şi o serie de păreri care nu au la bază totdeauna adevărul ştiinţific. În şuvoiul de informaţii al cardiologiei încercăm să lămurim datele esenţiale, pe care trebuie să le ştie despre acest subiect omul simplu, românul de pe zebră. Interviu cu medicul primar cardiolog Gabriel Tatu Chiţoiu, şef departament la Clinica de Cardiologie a Spitalului de Urgenţă Floreasca
Florin Condurăţeanu: - Domnule doctor Gabriel Tatu Chiţoiu, zic unii că, după o masă prea îmbelşugată, simt neregularităţi în bătăile inimii. Există vreo legătură?
Dr. Gabriel Tatu Chiţoiu: - O masă prea bogată poate să aducă o presare a diafragmei cu ecou în bătăile inimii. Pot apărea extrasistole. Această comentată extrasistolă, în rândul populaţiei, înseamnă o bătaie în plus a inimii, apărută înainte de timpul normal, urmată de o pauză simţită de omul respectiv. Americanii au făcut un studiu pe 2.000 de studenţi în sesiunea de examene şi s-a constatat că toţi aveau extrasistole. Majoritatea oamenilor au 1-2 extrasistole pe zi.
F.C.: - Dar unii primesc de la medici o reţetă, alţii pleacă fără nici o medicaţie. De ce?
Dr. G. Tatu Chiţoiu: - Dacă în urma investigaţiilor se constată că inima nu are nicio boală, ei nu sunt supuşi vreunui tratament. Dacă inima lor a avut un infarct, boli de valve, ei primesc un tratament. La fel se întâmplă cu cei având ritmul cardiac crescut, 130 bătăi pe minut, în loc de ritmul normal între 50 şi 100 pulsaţii. Tahicardia, chiar paroxistică, are 140-220 bătăi, iar fibrilaţiile se situează între 400 şi 600 de bătăi pe minut.
F.C.: - Eram cu dumneavoastră în emisiunea mea de medicină când aţi povestit că urmăreaţi meciurile din Cupa Confederaţiilor când i s-a făcut rău fotbalistului Ekeng şi aţi oftat, aţi plecat din faţa televizorului când aţi remarcat că nu au acţionat medicii de urgenţă cu un defibrilator, aţi fost sigur că, fără defibrilare, sportivul va muri...
Dr. G. Tatu Chiţoiu:- Când fibrilaţia atrială se petrece în atrii, poate fi ţinută în frâu şi se scade ritmul prin medicaţie sau prin oprirea inimii câteva secunde cu şoc electric, cu defibrilator, după care cordul reporneşte singur la ritm normal, se resetează prin şocul electric. De aceea, defibrilatoare trebuie să existe în locurile publice, în aeroporturi, în avioane, în gări. S-au realizat şi defibrilatoare speciale, se implantează sub pielea pieptului şi intră în funcţiune la aceste grave tulburări de ritm. Când fibrilaţia are loc în ventricule, este o viermuială, nu se mai pompează sânge suficient şi se ajunge chiar la stop cardio-respirator cu deces. De altfel, atât ritmurile ridicate, cât şi ritmurile mici ale inimii nu pompează destul sânge; la ritm înalt nu are timp ventriculul să se umple cu sânge şi, datorită irigării insuficiente, se petrec accidente vascular-cerebrale, infarcturi.
Când nu pot fi scoşi din fibrilaţie, unii pacienţi sunt lăsaţi în fibrilaţie permanentă, cu tratament împotriva aritmiilor, dar şi cu anticoagulante toată viaţa. Scăzând pulsaţiile, se pot forma cheaguri ce se duc la creier sau la inimă. Dar se fac controale periodice, pentru a nu se trece în extrema cealaltă, cu risc de hemoragii.