Astăzi, la noi, dulap are înțelesul de mobilă de lemn/metal, cu rafturi, pentru diverse obiecte, haine, cărți etc., o scândură lată și groasă, bănci «închise», care se rotesc pe un ax, la distracțiile din bâlciuri. Termen împrumutat din turcește - dolap. Provenit din persană: dōl-āb - mecanism rotativ, roată/cofă de apă. Dōl - roată, jgheab; āb - apă. Mecanism din lemn care se rotește pe un ax. În arhitectura orientală, dulapurile erau adeseori rotative, folosite pentru a muta obiecte/mărfuri, provizii între două încăperi alăturate. Arabul „dūlāb” este împrumutat și el din persană. Dulapurile aveau forma unui tambur cilindric, încorporat în zid, cu rafturi la interior, care se mișcau pe un ax. Erau folosite în palate și haremuri. Numele persan al dulapului a început însă cu roțile mari de lemn, folosite pentru irigarea grădinilor de zarzavat.
Dulapul de pe Lom
Mai aproape de noi: „Să luăm, de pildă, numele cartierului Dolapite din orașul Ruse (Bulgaria). Inițial, sat de grădinari. Și-a luat numele de la roțile mari din lemn, montate pe malul Lomului. Acestea erau puse în mișcare de curentul râului sau de animale. Cofele/compartimentele de scânduri groase, dulapurile scoteau apă pentru a alimenta canalele de irigații din grădinile de legume. La români, s-a păstrat mai ales sensul știut de toți, dulapurile rămânând în cele din urmă fără ax, fixe. Doar cu compartimentele... Meninski, Thesaurus, 1680: «Dolāb: (...) Armarium, penuarium (dulap/ladă, loc de păstrare - a armelor, depozit de mărfuri și provizii), Labyrinthus, tricae, machinatio - mecanism complex”.
Pentru cei cu inima ruptă
Dar de Cocoace/Sfrijitu’ - „marele belarus” de pe Arena Națională ați auzit? Ia, să prizăm explicațiilor filologului Gheorghiță Ciocioi: „Cum se tălmăcește numele de familie belarus Korj (Kорж)? Cel mai adesea, în Belarus și în partea de nord a Ucrainei, numele provine de la cel al unei «cococi», turte, lipii subțiri, coapte lângă un foc dogorind, mai înainte de a fi băgată pâinea în cuptor, ori coapte pe o plită, sau într-o tigaie. Uneori, date cu untură. Poreclă, arareori, pentru un brutar, ori pentru cineva căruia îi plăceau mult aceste turte. Primeau porecla dată, mai cu seamă, persoanele uscățive, doar piele și os, «cu inima împietrită», ori blonde și «gălbejite» din cale afară (galbene și subțiri ca o turtă coaptă). În timp, va ajunge nume de familie”.
Între milă și untdelemn
Odată descrețite frunțile, câteva comentarii despre „huliții latini”: „Asculți Bach sau Mozart. Missa în limba latină. Tresari... O rugăciune se cântă parcă nefiresc. În greacă! Kyrie eleison (Doamne, miluiește), Christe eleison (Hristoase, miluiește). Chiar nu poate fi tradusă în latină. După latinizarea cultului roman, unele expresii grecești au fost păstrate. Domine, miserere, Domine, miserere nobis nu-i totuna... În greacă, ἐλεέω/eleéō = a avea milă. Există o legătură veche (subiect de dispută, evident) între ἔλεος (milă) și ἔλαιον (untdelemn, ulei de măsline), ἐλαία (elaía) fiind măslin. Cuvinte atât de apropiate fonetic. Sfinții Părinți au făcut adesea legătura între untdelemnul care vindecă rănile și mila lui Dumnezeu care tămăduiește sufletul omului. Undelemnul devine astfel un simbol al milei celei dumnezeiești. Kyrie eleison nu e amnistie, faptul că un tribunal ceresc nu se mai mânie pe om, pe păcatele lui, că ne-a fost anulată sentința, ci vindecare. «Toarnă peste mine untdelemnul milei Tale». Ungerea domnilor valahi și moldoveni era un simbol al milei de Sus: «Io, Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod...»”.
Întru miruire
Tot aici: „În înțelegerea ortodoxă, așteptăm de la Dumnezeu vindecare, nu procese încheiate cu bine. După unii lingviști, milost-ul slav (din milъ - drag, binevoitor; milovati - a trata pe cineva ca pe un om drag) - e atât de apropiat de maslo (untdelemn, din slavul maslinovo dărvo - măslin, copacul cu acest nume). God, have mercy, provenit în engleză din franceza veche (din latinește aici - merces/mercedis - cu sensul de plată, favor; «alunecând» mai apoi, la francezi, către clemență, grație), ar exprima mai greu profunzimile teologice din greacă. Latinii drept-măritori, asemenea nouă, până la 1054, au știut că e bine de păstrat unele cuvinte grecești. Kyrie eleison și catholica (din grecescul καθολική/katholikḗ). Și-ar mai fi ceva... Copiii, dar și unii vârstnici, pronunță adeseori, în nevinovăția lor, la țară, «miruiește-ne pe noi». De la mirul ungerii Domnului - Îndurarea Lui. Amen”.
Pastila de religie
Înnoiți vocabularul religios!
În trena unei chestiuni care a mai fost abordată la „Pastila de religie”: „Cum tot s-a prăznuit în 24 mai, în lumea slavă, ziua Sfinților Chiril și Metodiu, luminătorii slavilor (nu și ai românilor; după ei, s-a închis iarăși cercul introducerii limbilor naționale în cult, ceea ce a însemnat o adevărată pacoste pentru cultura și Biserică la noi) și unii le tot laudă geniul lingvistic, ar fi de precizat că dată fiind sărăcia limbii slave vechi întru exprimarea nu puținor concepte teologice, ori a unor termeni mai mult decât indispensabili la răspândirea creștinismului printre slavi, în secolul al IX-lea, nu întotdeauna s-au aflat cuvintele potrivite pentru aceasta. Unele au fost de-a dreptul defectuoase, altele au cunoscut o evoluție radicală în timp, fiind chiar schimbate fără vreo remușcare”.
O impietate (rusească)
De exemplu? „Îndeajuns să amintim doar de numele Duminicii. Unul nobil la noi, luat după Domnul, ziua Sa (Κυριακή ἡμέρα, Dominica/ Dies dominica). Ei bine, slavii i-au spus nedelea, care se traduce prin zi nelucrătoare (не делать/ne delat’ - a nu face nimic, a nu munci). Nou-creștinații slavi, din urmă cu puțin peste un mileniu, trebuiau să știe că în acea zi e sărbătoare. Și nu vom crede dară, sper, că acesta e un termen taman potrivit. Nici rușilor, pășind către lumea civilizată, nu li s-a mai părut că această zi merita doar atât. Puteai rămâne acasă, te opreai din lucru și aceasta era tot. În calendarele rusești, nedelea (cu sensul de duminică) a rezistat însă ceva veacuri, până când, în 1733-1734, Voskresenie (воскресенье) va deveni forma standard în rusă («limbă nouă», cu pretenții de acum) pentru duminică. În tălmăcire, Înviere, Ziua Învierii. O impietate, așadar, că au schimbat «numele sfânt» slav, din secolul al IX-lea. Poate chiar unul nepotrivit, după unii. Vechiul cuvânt, nedelea va «trăda» însă schimbarea, ajungând să desemneze întreaga săptămână, căreia vechii slavi îi spuneau sedmița - șapte zile, șeptime. «Infamia» e trădată, de asemenea, și de «ponedelnik» (понедельник) - ziua de «după nedelea», în care nu ai lucrat («după duminică») - luni. Încurcăturile se țin astfel lanț, sensurile căpătând nuanțe și valențe noi...”.
Săraca limbă slavă veche
Nu în ultimul rând: „În ceea ce îi privește pe bulgari, aceștia au rămas cu nedelea pentru duminică. «Rudimentar», s-ar putea spune. De-ar fi numai aceasta! Sunt o mulțime de alți termeni care au devenit «problematici». Printre ei și sobor, de unde săborna (sobornicească), care nu mai e cu cuvânt medio-bulgar astăzi, cu sensul ales de luminătorii slavilor pentru exprimarea catolicității Bisericii - adunare laolaltă (termen care încerca să redea atât catolicitatea, cât și numirea Bisericii/ἐκκλησία/ecclesia întru început, din săbirati (събирати) - a aduna, a strânge laolaltă -, ci unul bulgar, cu înțelesul de târg, obor adunare populară, hram, reuniune. L-au schimbat bulgarii tot pe unul vechi slav, Biserica devenind «ecumenică» («vselenska»)? Nici atât. Vselena nu mai e nici el un cuvânt «vechi slav», ci bulgar de acum, numind universul, «vselenska» însemnând «universală». Nici o confuzie, așadar. Desigur, exemplele ar putea continua... N-ar fi fost deloc rău dacă slavii ar fi rămas, asemenea latinilor - drept-măritorii și ei, nu!, măcar până la 1054 - cu καθολικὴν, păstrând numirea de (Biserică) «catolică» în Crez. Nu ne mai încurcau nici pe noi, care citim «catolică» în scrierile grecești ale Sfinților Părinți și traducem, după săraca limbă slavă veche, din urmă cu un mileniu, «sobornicească». Sincer, ce treabă am avea cu «săbirati» («събирати»)?”
Dulap este un termen împrumutat din turcește - dolap. Provenit din persană: dōl-āb - mecanism rotativ, roată/cofă de apă. Dōl - roată, jgheab; āb - apă. - Gheorghiță Ciocioi, etnolog
Noi citim «catolică» în scrierile grecești ale Sfinților Părinți și traducem, după săraca limbă slavă veche, din urmă cu un mileniu, «sobornicească». Sincer, ce treabă am avea cu «săbirati» («събирати»)? - Gheorghiță Ciocioi, etnolog
În arhitectura orientală, dulapurile erau adeseori rotative, folosite pentru a muta obiecte/mărfuri, provizii între două încăperi alăturate. - Gheorghiță Ciocioi, etnolog
Arabul dūlāb este împrumutat și el din persană. Dulapurile aveau forma unui tambur cilindric, încorporat în zid, cu rafturi la interior, care se mișcau pe un ax. Erau folosite în palate și haremuri. - Gheorghiță Ciocioi, etnolog
God, have mercy, provenit în engleză din franceza veche (din latinește aici - merces/ mercedis - cu sensul de plată, favor; «alunecând» mai apoi, la francezi, către clemență, grație), ar exprima mai greu profunzimile teologice din greacă. - Gheorghiță Ciocioi, etnolog