Dar, fiindcă tot am pomenit de Europa-Cea-Puțin-Mâncătoare-De-Pâine, trebuie menționat că ceea se numeşte securitate alimentară e o cucerire de dată recentă și se realizează - când nu se intercalează făina în problemă - cu ajutorul amidonului inclus în salam.
De fapt, ideea le-a venit europenilor maturi. Când italienii și-au dat seama că n-au suficientă carne, n-au pus lângă ea două felii de pâine, ci au făcut pâine cu carne, în loc de carne cu pâine, şi i-au zis pizza.
Iar austriecii, când au văzut cât de mică se face bucata de carne când e pusă pe grătar, au izolat-o între două bucăți de făină cu ou și i-au spus șnițel. Wiener Schnitzel e o friptură inflaționistă. Îți creează iluzia că mănânci mai mult, însă, e posibil, în funcție de specificul terasei, să mănânci chiar mai puțin. Deci șniţelul sau Schnitzelul ori Jnitzălul e o friptură relaxată cantitativ: QE steak.
Dacă mai introduci și salam în calzone, care, după cum am stabilit, nu prea e carne pură, rezultă multă-multă pâine, în dauna cărnii. Sau când alternezi pâinea cu ciocolata o numești napolitană, care-i - în ciuda denumirii - o invenție austriacă: compania vieneză Manner a produs în 1898 Neapolitan wafer cu alune importate din Napoli, Italia. Nu vreau să intru în zona wurstilor nemţeşti, a cartofilor prăjiți franţuzeşti, a pârjoalelor moldoveneşti şi a micilor, care au pus bazele fast food-ului.
Important e că oamenii, cu din ce în ce mai mult junk food consumat, se încolonează și merg unde-s mânaţi. Deși nu realizează că țin post şi pretind că n-ar fi vegetarieni/vegani, ei își micșorează constant consumul pentru că introduc alimente din ce în ce mai puțin bogate în proteine, ca să permită clasei politice să socializeze pierderile.
Românii sunt cei mai mari consumatori declarați de pâine, care prostește, trăiesc într-o țară gestionată după scenarii de avarie, în care nu-și amintesc dacă a fost vreodată cererea necartelizată. Dar nici ceilalți europeni, chiar dacă nu-și dau seama, nu-s foarte departe de contextul de la noi, într-o Uniune socială care administrează sărăcia.
Și totuși dacă un mare economist austriac spunea că Europa de Est are șansa să dezvolte un spirit antreprenorial mai puternic decât vestul Europei, care suferă de socialism de prea mult timp, înseamnă că ne mai lipsesc doar elitele, care să ne treacă de la șnițel la friptura neinflatată, de la napolitană la ciocolata cu alune întregi.