Vestea rea este că România e o țară bolnavă. O țară în care politica bate în continuare economia, în care mulți antreprenori de primă generație mai așteaptă câte ceva de la stat, în care statul continuă să privească neîncrezător către mediul de afaceri, în care a fi “afacerist” este mai curând a fi escroc, interlop, bișnițar și nicidecum a fi investitor, antreprenor, om de afaceri. România este o țară bolnavă pentru că nu e sănătoasă nici la cap, nici la trup, nici la suflet.
La cap, boala se cheamă corupția și înșelăciunea: majoritatea covârșitoare a politicienilor a căutat căile scurte ale parvenirii sociale și economice care adesea au traversat barierele impuse de legile oricum stufoase, greu de descifrat și ușor de ocolit. Liderii (cei care-și spun așa, cei care se cred așa) ne-au înșelat cu toții așteptările și sunt mai curând exemple de neurmat într-o lume “sănătoasă”.
La “trup”, România suferă: suferă de sărăcie în stare avansată, de discrepanțe adânci între categorii sociale, de diferențe uriașe între urban și rural, între provincie și capitală. “Trupul” României suferă pentru că are drumurile vechi și sfâșiate de gropi perpetue, pentru că are școli și spitale puține și trecute de mult de prima tinerețe. “Trupul” țării este mai curând izolat de restul lumii decât conectat la el: deficit comercial în creștere, interconectivitate scăzută pe sistemul de transport de energie electrică, interconectivitate și mai scăzută pe sistemul de transport de gaze naturale, interconectivitate zero la nivel de autostrăzi europene, căile ferate stau să se destrame, trafic nesemnificativ prin Portul Constanța; ne mai salvează în schimb o foarte bună calitate a interconectivității din spațiul cibernetic.
La “suflet”, România suferă de o cotă periculos de ridicată de neîncredere: România nu are încredere în ea însăși, iar românii nu mai au încredere în nimeni și în nimic: nici în lideri, nici în politică, nici în dascăli, nici în medici, nici în popi, nici în ziare și televizoare, nici în oamenii cu bani și cu atât mai puțin în oamenii săraci, nici măcar în semeni, vecini sau membri ai familiei.
Dar vestea bună este că România nu are o boală gravă, incurabilă. România are gripă: o boală peste care poate să treacă. Tușește, strănută, transpiră, îi curge nasul, dar până la urmă poate să se refacă. Potrivit unui antreprenor foarte implicat la nivelul comunității de business, tratamentul de care are nevoie România poate fi chiar implicarea antreprenorilor în politică, implicarea la vârf a celor care pot reconstrui mai ales încrederea în semeni. Ideea e ca România să treacă gripa nu pentru că gripa va trece oricum (generații mor, generații vin din urmă). Ideea e ca România să ia un tratament potrivit la momentul potrivit și astfel să se facă bine peste noapte și să nu aștepte să treacă anii ca să-i treacă gripa. Avem gripă, căutăm medic!