Deși România are resurse naturale și forță de muncă suficientă, marfa autohtonă rămâne deseori nevândută. Spre exemplu, usturoiul din Copălău, Botoșani, renumit pentru calitatea sa, este greu de vândut, mulți cumpărători preferând variantele mai ieftine din supermarketuri, chiar dacă acestea nu oferă aceeași calitate.
„Nu prea se vinde, că mulți merg la marketuri. Când ajung la țăran, aici la producător, spun că e scump, dar e de muncă la el. Marketurile nu vin, că ei aduc din afară. Poate nu le convine prețul notru, îl aduc pe acela mai ieftin.”, spune o femeie care își vinde usturoiul în fața casei.
Această tendință se manifestă la scară largă. În ultimele șase luni, România a importat 9,3 kg de mere pe persoană, dar a exportat doar 1,8 kg. Pentru fiecare 1.000 de euro obținuți din exportul de fructe, s-au cheltuit 6.200 de euro pentru importuri. Situația se repetă și în alte sectoare, unde până la 75% din consum provine din importuri, conform datelor BNR.
Agricultorii locali sunt într-o competiție acerbă cu producătorii din Polonia, care au fost nevoiți să își redirecționeze exporturile către România după închiderea pieței rusești în urma războiului din Crimeea. Astfel, țara noastră a devenit o destinație ușor accesibilă pentru produse străine, în timp ce marfa locală rămâne adesea nevândută sau ajunge să fie aruncată.
„Problema noastră, a României, e importul masiv din Polonia. Ei au plantat pentru piața rusească. De când cu războiul din Crimeea, piața s-a închis și singura piață liberă unde pot să-și vândă producțiile pe piața românească. În țările dezvoltate nu pot să intre așa usor pe piață cum intră la noi.”, spune proprietarul unei livezi de meri.