Hidrocentralele de la Porţile de Fier I şi II , care pot asigura şi 20% din consumul de energie electrică al României, funcţionează pe timp de iarnă doar cu ajutorul vecinilor sârbi, pentru că ţara noastră nu are un spărgător de gheaţă pe Dunărea de sus. Practic, suntem la mila Serbiei, ceea ce ne face extrem vulnerabili în cazul unei ierni grele, întrucât ţara de la sud de Dunăre ar avea nevoie de acest spărgător pentru rezolvarea propriilor probleme.
Hidroelectrica a atribuit pe 11.01.2017 un contract privind “asigurarea serviciului naval de spargere a gheţii pe Dunăre pentru sezonul 2016-2017”. Contractul a fost semnat în urma unei negocieri fără anunţ de participare, întrucât serviciile pot fi furnizate numai de un anumit ofertant, din motive tehnice, iar beneficiară a fost Recno Brodarstvo Krajna Doo din Belgrad. Firma sârbească va primi pentru serviciile sale 62.172 de euro, fără TVA, echivalentul a 279.457 de lei. Spargerea gheţii de la Porţile de Fier este, de ani de zile, o problemă deosebit de sensibilă. În România, există numai două spărgătoarea de gheaţă pe Dunăre: nava Perseus, din dotarea Administraţiei Fluviale a Dunării de Jos, dar care activează doar în sectorul maritim şi nava Goliat, din sectorul Porţilor de Fier. Nava Goliat aparţine însă unei firme private, Danube Salvage and Towage SRL din Giurgiu, care profită de monopolul său şi practică tarife considerate exorbitante de către Hidroelectrica, societatea de stat care are în grijă Porţile de Fier. Mai mult, respectiva firmă se află din 2013 în insolvenţă şi din februarie 2016 a intrat în faliment, situaţie în care Hidroelectrica a trebuit să improvizeze soluţii în fiecare iarnă. Iar singura salvare a venit, în ultimii cinci ani, din Serbia.
Remus Borza: “Suntem zero”
Remus Borza, fostul administrator judiciar al Hidroelectrica, cunoaşte dependenţa României de Serbia atunci când vine vorba despre gheaţa de la Porţile de Fier şi nu întrevede o soluţie alternativă. Acesta este şi motivul pentru care Hidroelectrica a semnat atât de târziu contractul pentru spargerea gheţii de la Porţile de Fier. “În România nu mai există nici un spărgător de gheaţă. Ca şi cu flota, nu mai spun acum din cauza cui, suntem zero. Hidroelectrica o fi încercat să contracteze servicii mai din timp, am încercat şi eu în ultimii cinci ani, dar nu am găsit în altă parte. Ce-i drept, în mandatul meu, contractul era încheiat din septembrie- octombrie, norocul lor (al Hidroelectrica- n.red.) e că nu a îngheţat Dunărea, până zilele trecute. Cu firma din Belgrad colaborăm de cinci ani. Convenţia din 1963, dintre România şi Iugoslavia, pe atunci, prevede foarte multe reciprocităţi. Când nu avem noi, ne ajută ei, când nu au ei, îi ajutăm noi, aşa merg lucrurile la Porţile de Fier”, a declarat Remus Borza pentru “Jurnalul Naţional”. Cât despre spărgătorul de gheaţă privat, Borza spune că acesta era extrem de scump dar, chiar şi aşa, tot nu ar fi rentabilă achiziţionarea de către statul roman al unei astfel de nave. “Firma din Giurgiu cerea şi de 10 ori mai mult, de aceea am preferat să apelăm la sârbi. Un spărgător de gheaţă este foarte scump, consumă sute de tone de motorină pe zi. Chiar şi aşa, însă, prefer să dau 60.000 de euro pe două luni decât să cumpăr o astfel de navă, care costă milioane de euro”, a mai spus Remus Borza.
Scandalul din 2013
Danube Salvage and Towage SRL este deţinută în proporţii egale de bucureşteanul Nicolae Traian Manole şi olandezii de la F.H.B.M. Hamer Beheer B.V. Chiar dacă este în faliment, firma a raportat pentru anul 2015 o cifră de afaceri de 100.384 lei şi un profit net impresionant, de 85.586 lei, cu un un singur angajat. În 2013, Danube Salvage and Towage a creat un scandal public, acuzând Hidroelectrica de faptul că a nominalizat în fals Goliat ca navă de intervenţie conform convenţiei cu Serbia, deşi nu exista nici un contract de închiriere semnat între cele două părţi. În 2014, firma se înscria la masa credală a Hidroelectrica pentru un rest de plată de 40.448,39 lei, pentru închirierea navei Goliat, dar administratorul judiciar a respins solicitarea.
Hidrocentralele de la Porţile de Fier I şi II asigură peste 40% din energia electrică furnizată de Hidroelectrica SA, care, la rândul său, poate furniza şi 40% din necesarul României. Asta înseamnă că Porţile de Fier produce şi 20% din energia ţării. Iarna, acest lucru ar fi imposibil fără ajutorul Serbiei