Iată câteva erate zdrobitoare pentru defăimătorii de doi lei care spun că românii sunt un popor de second hand, că România nu poate scăpa de statutul de periferia Europei. Cataracta lor de a nu vedea vechimea de necontestat a neamului nostru e plătită cu bani urâţi. Detractorii noştri au săpat în osul frunţii statutul lor de trepăduşi cu minciuna întinsă în tot metabolismul de lachei.
Muzeul metropolitan din New York are o secţiune cu dovezi clare că pe teritoriul nostru exista o civilizaţie importantă cu o mie de ani înainte de marile civilizaţii ale Mesopotamiei, Egiptului, Greciei. Pe meleagurile noastre funcţionau localităţi cu peste 2.000 de locuitori, cu clădiri cu etaj împrejmuite de gard, cu artişti care năşteau rafinatele opere Gânditorul de la Hamangia şi ceramicele celebre. Bârfitorii care ne bâzâie ca nişte ţânţari plictisitori meritând pliciul zic cum că noi n-am fost paşalâc fiindcă am dat biruri grase turcilor.
Culmea, uitând că în jurul românilor se instalaseră paşalâcurile, Buda şi întinse porţiuni din Ungaria erau sub papuc turcesc, Viena cu chiu cu vai era salvată de lungul asediu otoman de Sobieţchi, mai-marele polonez care se împiedicase la Cetatea Neamţ de doar câţiva români viteji.
Ei bine, dacii liberi, vestiţii războinici din zona Moldovei şi din nordul ţării, din Maramureş, atacau cu izbândă legiunile romane, încât uneori împăraţii romani le dădeau bani, ca să oprească ofensiva dacă, aşa scriu cronicile din arhivele marilor capitale. Maiestuosul rege Burebista domina mare parte din teritoriul Europei şi s-a implicat chiar în alegerea împăratului, susţinându-l pe adversarul lui Cezar. Aşa cum Mircea cel Mare era atât de influent, încât a ajutat unul dintre fiii sultanului să se urce pe tron.
Pe Ştefan cel Mare papalitatea îl denumea “atletul creştinătăţii”, băteau clopotele în catedralele Europei când Mihai Viteazul punea pe fugă puhoaiele de ieniceri şi spahii. Mihai Întregitorul a pus mâna pe sabie şi singur în cort i-a înfruntat pe cei 30 de mercenari plătiţi de împăratul care îşi călcase propriile angajamente. Şi să nu uităm că istoricii lumii au stabilit că cel mai erudit, cel mai cult conducător de ţară pe plan mondial este domnitorul român Dimitrie Cantemir.