Consumatorii de gaze naturale din România au început să primească, în ultimele zile, notificări alarmante din partea furnizorilor, prin care sunt informați că de la 1 aprilie 2026 se va aplica prețul din contract, cuprins între 14% și 45% peste prețul plafonat actual.
Mesajele au generat confuzie, îngrijorare și incertitudine, în condițiile în care autoritățile vorbesc public despre continuarea protecției consumatorilor. Într-un comunicat ferm, Dumitru Chisăliță, președintele Asociația Energia Inteligentă (AEI), critică această situație, pe care o consideră legală, dar profund neinspirată și dăunătoare social și economic.
De ce primesc românii notificări de scumpire
Notificările sunt transmise în baza ANRE – Ordinul nr. 2/27.01.2026, care obligă furnizorii să informeze clienții cu privire la încetarea aplicării OUG 6/2025 și revenirea, de la 1 aprilie 2026, la prețul contractual. Formal, ordinul este corect din punct de vedere juridic, în lipsa unui nou act normativ publicat în Monitorul Oficial. Problema apare însă din context: în spațiul public există deja declarații guvernamentale și un proiect de OUG, publicat pe site-ul Ministerului Energiei, care indică intenția clară de prelungire a schemei de protecție pentru consumatori.
„Avem, practic, o protecție anunțată public și o scumpire notificată oficial. Mesaje contradictorii care creează panică inutilă”, avertizează Dumitru Chisăliță.
Impactul: incertitudine și presiune publică
Potrivit președintelui AEI, notificările oficiale transmise către milioane de consumatori generează:
- incertitudine în rândul populației;
- presiune publică asupra furnizorilor, percepuți ca responsabili pentru scumpiri;
- anticiparea unor facturi mai mari, chiar dacă măsura ar putea să nu se aplice efectiv.
Prețurile menționate în notificări – între 0,355 și 0,45 lei/kWh (cu TVA) – sunt semnificativ mai mari decât cele plafonate, iar simpla informare produce un impact psihologic și social major.
6 milioane de euro, cost aruncat în facturile românilor
Un alt aspect grav semnalat de Dumitru Chisăliță este costul administrativ al notificărilor. Tipărirea, expedierea și gestionarea acestora presupun cheltuieli estimate de AEI la aproximativ 6 milioane de euro la nivel național.
„Aceste costuri nu sunt suportate de furnizori, ci sunt incluse în structura tarifelor și ajung, indirect, în facturile consumatorilor. Practic, românii plătesc pentru o informare care, dacă declarațiile Guvernului se confirmă, nu va avea nicio valoare practică”, subliniază Chisăliță.
Întrebarea-cheie ridicată de expert este directă: De ce sunt scoși 6 milioane de euro din buzunarele consumatorilor pentru o măsură inutilă?
O problemă de coordonare între instituții
Situația scoate la iveală o lipsă gravă de sincronizare instituțională între: Guvern – inițiator al politicilor publice; Parlament – autoritate legislativă; ANRE – autoritate de reglementare.
Rezultatul este un mesaj public fragmentat, în care reglementările oficiale nu sunt aliniate cu intențiile politice anunțate.
„Ordinul ANRE nr. 2/2026 este legal, dar emis într-un context insuficient corelat. Legalitatea nu exclude responsabilitatea publică și evaluarea oportunității”, atrage atenția Dumitru Chisăliță, care se întreabă public de ce ANRE nu retrage sau suspendă ordinul, până la clarificarea cadrului legislativ.
Legal, dar incoerent
Mesajul transmis de președintele AEI este clar: transparența juridică este necesară, dar coerența decizională este la fel de importantă. În lipsa unei intervenții rapide și clare, responsabilitatea pentru incertitudinea creată va fi percepută ca fiind împărțită între toate instituțiile implicate. Pentru consumatori, însă, efectul este unul singur: confuzie, teamă de scumpiri și costuri suplimentare plătite inutil.