Diverşii indicatori statistici referitori la viaţa, consumul şi economiile gospodăriilor populaţiei din România creionează un profil al cetățeanului mediu care, deşi are una dintre cele mai reduse puteri de cumpărare din Europa (sub 15.000 de dolari anual, faţă de media de aproape 27.000 de dolari a concetăţenilor din UE), îşi trăieşte viaţa cu maximă intensitate. Românul mediu prestează un număr de ore de muncă dintre cele mai mari din Europa, dar interesele sale nu se îndreaptă către job, ci către familie, pentru care își cheltuiește peste 85% din venituri, mâncarea și taxele fiind principalele preocupări. În câmpul muncii intră pe la 19 ani și preferă să se descurce ca angajat (cu bani puțini, dar siguri), fiind mai „timid” în lansarea unei afaceri pe cont propriu. Jurnalul vă prezintă acest portret-robot al românului din statistici.
Cu o speranţă de viaţă dintre cele mai reduse din Europa (75,3 ani), românul mediu are cele mai multe ore lucrate de-a lungul carierei, care durează peste 45 de ani. Din statisticile oficiale reiese un personaj care chiar face „totul pentru casă“: munceşte peste măsură, își cheltuiește aproape toate veniturile şi pleacă rar în vacanţe. Mănâncă tot mai mult, consumând peste 3.550 de calorii pe zi (față de părinții săi din anii `80-`90, cu mai puțin de 3.000 de calorii pe zi), dar și bea tot mai mult alcool.
Pe ce dă banii
Pe medie, o gospodărie din România a avut, în ultimul trimestru al anului trecut, un venit total mediu lunar, în termeni nominali, de 4.999 de lei, iar cheltuielile au fost 4.300 de lei, arată datele Institutului Naţional de Statistică (INS). La nivel de persoană, românul mediu are un venit de 1.939 de lei, din care cheltuiește 1.667 de lei. Astfel, cheltuielile au reprezentat circa 86% din venituri, adică din fiecare sută de lei sunt cheltuiți 86 de lei, cei mai mulți bani fiind dirijați către mâncare, băutură și tutun (35%), plata taxelor (33%) și întreținerea locuinței (20%). Cei mai puțini bani (între 1% și 3%) se duc pe economisire și educație). Vacanțele sunt mai mult o dorință decât o realizare, personajul nostru virtual neavând decât 5% bani disponibili pentru turism. În principiu, își pune deoparte între 100 și 150 de lei pe lună pentru a-și permite o vacanță de una-două săptămâni, petrecută de obicei în vară.
La muncă, două treimi din viață
Înainte de împlinirea a 20 de ani, românul din statisticile oficiale se angajează, apoi iese la pensie în jurul vârstei de 65 de ani, dar preferă să muncească şi după aceea. Practic, muncește mai mult de două treimi din (speranța de) viață. Cetăţeanului nostru virtual, ca persoană activă, îi revin un pensionar, 0,5 asistați social şi 0,5 şomeri sau persoane din alte categorii (de regulă, defavorizate, instituționalizate ori cu dizabilităţi). O statistică a Eurostat arată că acest raport se va dubla până în 2050, adică românului capabil de muncă îi vor reveni aproape trei asistaţi social.
În acelaşi timp, având în vedere media de 40 de ore de muncă pe săptămână (la care se mai adaugă cinci ore de muncă suplimentară), putem spune că românul nostru se numără printre cei mai harnici europeni, media UE fiind de 42 de ore pe săptămână.
Dacă ar vrea să-și înființeze o firmă, ar trebui să se ”alieze” cu mai mult de 50 de parteneri, având în vedere faptul că în România sunt 21 de firme la mia de locuitori. În schimb, dacă s-ar angaja într-o firmă ca simplu salariat, aici ar avea 14 colegi, media pe țară fiind de 15 angajați per companie românească. În această calitate - cea de angajat - a devenit celebru în UE, pentru că salariul său (și celelalte costuri pe care angajatorul le suportă pentru a-i menține postul) a crescut în ultima perioadă cu peste 10% pe an. Nu același lucru se poate spune însă despre eficiența lui: productivitatea muncii sale a crescut cu doar 8%.
Se descurcă din surse alternative
Limitarea resursei tradiţionale de venit (respectiv a câştigului salarial, care pe medie abia a trecut bariera de 3.000 de lei lunar) determină o schimbare interesantă în comportamentul financiar al „românului statistic”. De-a lungul ultimilor 10 ani, printre cele mai spectaculoase creşteri de venituri s-au remarcat sursele alternative cum ar fi veniturile realizate din închirieri (+40%), din vânzarea de active existente în patrimoniul gospodăriei (+8%), din activităţi independente (+15%) sau din vânzarea de produse agricole (+80%).
Prudență în relația cu banca
Cât priveşte comportamentul financiar, putem spune că în ultimii ani românul a devenit ceva mai prudent, în sensul că împrumuturile sale sunt tot mai mici, iar soldul de numerar depozitat în bănci este tot mai mare. Este, de regulă, client al unei singure bănci comerciale, prin care îşi primeşte salariul pe card. Îşi retrage banii de la bancomat o singură dată sau de cel mult două-trei ori pe lună. La magazin, el plăteşte cu cardul din ce în ce mai des, dar tot se numără printre cei mai reticenți europeni în ceea ce privește plățile electronice. Personajul nostru are contractat, de regulă, un credit de consum și, în foarte puține cazuri, unul ipotecar.
Dacă vorbim de portretul-robot al restanţierului la creditele bancare, acesta descrie un bărbat din Bucureşti, cu vârsta cuprinsă între 30 şi 34 de ani, cu întârzieri tot mai mici la plata unor rate în lei sau valută. În ceea ce priveşte economisirea, românul are mai multă încredere în bănci decât în bursă, fonduri de investiţii, asigurări sau pensii private, mai arată statisticile oficiale.
Din 10 români activi, trei muncesc la stat, patru în sectorul privat, doi lucrează pe cont propriu (fără angajați) și doar unul e patron (cu angajați).