Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Potrivit unor informații apărute recent, Teheranul ar putea cere chiar și 2 milioane de dolari pentru traversarea unei singure nave petroliere, iar efectele unei astfel de decizii s-ar putea resimți inclusiv în prețurile carburanților din România.
La prima vedere, impactul direct pare redus. Un petrolier de mari dimensiuni poate transporta aproximativ două milioane de barili de petrol, ceea ce înseamnă că taxa suplimentară ar adăuga în jur de 1 dolar pe baril. Raportat la litrul de carburant, creșterea ar fi de doar câțiva bani. Specialiștii avertizează însă că adevărata problemă nu este costul în sine, ci reacția pieței la riscurile geopolitice.
Strâmtoarea Hormuz este una dintre cele mai importante rute energetice din lume. Aproximativ 20% din petrolul mondial și cantități uriașe de gaze naturale lichefiate tranzitează acest culoar maritim dintre Iran și Peninsula Arabică. În momentul în care Iranul transmite că poate controla cine trece, cine plătește sau cine este blocat, întreaga piață energetică globală devine mult mai tensionată.
Consecințele economice apar rapid.
Ce înseamnă taxa de 2 milioane de dolari. Iranul ar fi cerut unor petroliere până la 2 milioane USD pentru o singură traversare. La prima vedere pare enorm. Dar să facem calculul. Un VLCC („Very Large Crude Carrier”) transportă aproximativ 2 milioane barili petrol. Prin urmare taxa directă ar adăuga aproximativ 1 dolar/baril. Cum un baril are 159 litri, creșterea directă la pompă ar fi de 0,03 lei/litru. Așadar, strict matematic, taxa NU justifică o explozie a prețurilor la pompă. Și totuși, petrolul s-ar putea scumpi puternic. De ce? Pentru că piața nu reacționează la costul contabil, ci la risc.
Unde apare adevărata explozie de preț. În momentul în care Iranul transformă Hormuzul într-un „punct de taxare”, traderii înțeleg altceva, Iranul poate decide cine trece, cine plătește, cine așteaptă și cine este blocat. Asta schimbă complet percepția asupra securității energetice globale. Consecințele economice apar imediat:
1. Cresc asigurările maritime. Primele de risc pentru nave au crescut deja de la 0,125% la 0,2–0,4% din valoarea navei, iar ulterior chiar de 4–6 ori în unele cazuri.
2. Piața speculează deficitul. Dacă traderii cred că exporturile pot fi întrerupte, Iranul poate restricționa traficul, tensiunile militare cresc, atunci petrolul urcă preventiv.
|
Scenariu |
Petrolul crește |
Impact estimat în România |
|
Doar taxa tehnică |
+1–2 USD/baril |
+0,02–0,05 lei/l |
|
Tensiuni moderate |
+10–15 USD/baril |
+0,30–0,70 lei/l |
|
Criză severă |
+30–50 USD/baril |
+1–2 lei/l |
De ce Iranul ar face asta? Pentru mulți observatori occidentali, ideea ca Iranul să perceapă taxe de tranzit în Strâmtoarea Hormuz pare un gest extrem sau chiar irațional. În realitate, din perspectiva Teheranului, o asemenea strategie are o logică economică și geopolitică foarte clară.
Iranul știe că nu poate domina economia mondială prin dimensiunea PIB-ului său, prin tehnologie sau prin influență financiară. Dar are un avantaj pe care puține state îl posedă: geografia.
Hormuzul este una dintre cele mai importante artere energetice ale planetei. Aproximativ o cincime din petrolul mondial și volume uriașe de gaze naturale lichefiate trec prin acel culoar maritim îngust dintre Iran și Peninsula Arabică. Într-o lume dependentă de energie, cine controlează un asemenea punct strategic dobândește o putere disproporționată față de dimensiunea sa economică reală. Taxa de 2 milioane de dolari nu este problema principală. Matematic, ea adaugă doar câțiva bani pe litru. Problema reală este că transformă Hormuzul într-un instrument politic, introduce nesiguranță în cea mai importantă rută energetică a lumii și declanșează reacții speculative care pot scumpi petrolul mult peste costul real al taxei.
Potrivit analizei prezentate de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, un scenariu de tensiuni moderate în regiune ar putea duce la o scumpire a petrolului cu 10-15 dolari pe baril, ceea ce s-ar traduce prin creșteri de aproximativ 30-70 de bani pe litru la pompă în România. Într-un scenariu sever, cu blocaje și escaladări militare, petrolul ar putea urca cu 30-50 de dolari pe baril, iar prețurile carburanților ar putea crește chiar și cu 1-2 lei pe litru.
Specialistul explică faptul că Iranul folosește geografia drept principal avantaj strategic. Deși nu poate domina economia mondială prin dimensiunea economiei sale sau prin influență financiară, controlul asupra unei rute vitale precum Hormuz îi oferă o putere uriașă în raport cu restul lumii.
„În economie, uneori nu plătești pentru ceea ce s-a întâmplat. Plătești pentru ceea ce lumea se teme că s-ar putea întâmpla”, avertizează Dumitru Chisăliță.
Citește pe Antena3.ro
