Băncile obţin profit din diferenţele mari între dobânzile la depozite şi cele la credite deoarece volumul de tranzacţionare este mic, clienţii – firme şi persoane fizice – nu îndeplinesc totdeauna criteriile de eligibilitate.
Pentru un român este greu să contracteze un împrumut la bancă, şi în această privinţă avem “două probleme cardinale”, a declarat ieri Adrian Vasilescu, consultant de strategie la Banca Naţională a României (BNR), la dezbaterea “The Financial Conference”, organizată de Institutul Bancar Român.
În primul rând, “creditul este scump”, iar în al doilea rând, “adeverinţa de salariu nu este totdeauna de natură să îl facă eligibil pe client”, a precizat Vasilescu.
El a explicat că o bancă funcţionează precum “un magazin de bani”, doar că marfa pe care o vinde e unică, astfel că “nu poţi merge după colţ, la alt magazin, pentru a solicita o marfă mai bună”.
Şi “orice magazin vrea dever mare”, dar dintre cele 28 de ţări UE, “noi avem deverul cel mai mic”, a arătat Adrian Vasilescu, referindu-se la nivelul creditării din România, raportat la economie, comparativ cu celelalte state membre.
Din acest motiv, băncile de la noi sunt nevoite să obţină câştiguri din diferenţe de preţ, “din marjă, nu din dever”, a spus oficialul BNR.
Am tot auzit că în România creditele pentru firmele mici şi mijlocii au marje mai mari decât celelalte ţări din regiune. Atunci trebuie să vedem nivelul capitalizării, numărul de insolvenţe, cât durează un proces de insolvenţă. Dar despre toate acestea nu vorbeşte nimeni.
Steven van Groningen, preşedinte executiv Raiffeisen Bank România
Se tot spune că băncile taxează clienţii cu dobânzi la credite de 5 ori mai mari decât dobânzile la depozite. Este ca şi cum am compara preţul grâului cu preţul pâinii. Dar la pâine trebuie să plăteşti oameni, la brutărie, să investeşti în canalul de vânzări. Iar statul a devenit, pe piaţa muncii, un competitor pentru bănci şi pentru toată economia privată.
Omer Tetik, director general Banca Transilvania