Europa s-a înconjurat de crize în care Rusia joacă un rol principal şi, fie că le-a produs sau doar profită de o oportunitate, Moscova pare că are iniţiativa mutărilor pe tabla de şah geopolitică.
UE doar reacţionează. Problema este că în acest joc cele mai vulnerabile sunt statele mai sărace din Uniune sau din regiune. Republica Moldova este un exemplu. În criza energiei, economiile puternice, excedentare, cum este Germania, îşi permit să acopere facturile mai mari ale populaţiei. În ţările mai slabe, deficitare, costurile suplimentare înseamnă investiţii mai mici în altă parte, cum ar fi chiar dezvoltarea energiei verzi, un obiectiv al UE. Rezultatul este, ca întotdeauna în vremuri de criză, mărirea decalajelor dintre state şi şubrezirea Uniunii.
Dacă Rusia a dezlănţuit deliberat actuala criză a gazelor naturale din Europa este discutabil. Gazprom, monopolul exporturilor de gaze ruseşti, are controlul livrărilor, deci al ofertei, şi astfel al preţurilor. Statele europene acuză compania, ale cărei pârghii de funcţionare duc direct la Kremlin, că deliberat nu exportă cantităţile de gaze de care ar avea nevoie clienţii săi pentru a-şi reface rezervele în prag de iarnă.
Pe de altă parte, s-ar putea ca Gazprom să fi insistat atât de mult cu investiţiile în gazoducte noi care să ocolească Ucraina şi Polonia încât să nu mai aibă suficientă forţă să poată suplimenta producţia din nord, din Siberia. Apoi, activitatea de acolo poate fi frânată de distrugerile produse de incendiile din vară sau de pandemie, aşa cum se întâmplă şi în alte industrii. Cert este că Rusia profită de actualele preţuri record ale gazelor şi de penuria de combustibil.
Preţurile sunt la cheremul Moscovei. În octombrie, când cotaţiile oscilau şi cu 40% pe zi, Putin a intervenit calculat pentru a calma piaţa spunând că Gazprom poate mări livrările. Depozitele europene de gaze nu s-au umplut cât ar trebui, piaţa nu s-a calmat, iar săptămâna trecută preţurile au stabilit un nou record după ce Kremlinul a indicat că Moldova, cel mai sărac stat European, ar putea rămâne fără gaze ruseşti la iarnă.
Preţurile mari folosesc Moscovei în sensul că îmbunătăţesc balanţa comercială a Rusiei, echilibrează bugetul şi susţin rubla, care are obiceiul să se prăbuşească în timpul crizelor economice, după cum scrie Reuters. Rusia este şi mare exportator de petrol, însă veniturile din aceste vânzări se duc în fondul suveran de dezvoltare. Cele din exportul de gaze, nu.
Criza gazelor ruseşti a venit la un moment cheie pentru piaţa de profil europeană.
UE promovează piaţa spot, o piaţă liberă, în timp ce Rusia vrea contracte pe termen lung în care preţurile sunt dinainte stabilite. Pe piaţa spot, clienţii pot cumpăra atât cât au nevoie, iar preţurile pot fi mici, mari, în funcţie de cerere şi ofertă. În timpul pandemie, cotaţiile au fost foarte mici.
În contractele pe termen lung ruseşti, clientul este obligat să plătească, la preţuri stabile, chiar dacă nu consumă cât este prevăzut. Anul acesta, Ungaria şi Serbia, consideraţi aliaţi regionali ai Rusiei, au încheiat noi acorduri pe termen lung cu Gazprom. Moscova pune presiuni pe Bulgaria şi Moldova. Contractul Poloniei expiră anul viitor, dar această ţară îşi face propria conductă de gaze, care i-ar aduce combustibil din exploatările din nordul Europei. Polonia este şi primul stat care a sărit cu gaze în ajutorul Moldovei. Putin vrea ca UE să rescrie regulile pieţei gazelor, iar această criză îi oferă un foarte bun prilej. De asemenea, criza energiei este o oportunitate pentru Moscova de a grăbi certificarea unui gazoduct controversat, Nord Stream 2, care ar permite Gazprom să renunţe fără griji la reţeaua de conducte din Ucraina şi Polonia.
Criza europeană, de asemenea, îi dă lui Putin imaginea de om care controlează un continent întreg, pe care-l poate salva, sau nu. Aceasta imagine îi este de folos preşedintelui, care vrea, probabil, să rămâna la conducere pe viaţă. În chestiunea gazelor, Gazprom este victorios. Însă sunt probleme şi în altă parte. Din Bosnia şi Herţegovina vin semnale că au prins din nou putere forţele separatiste. Micul stat, cu un sistem de conducere complicat, este împărţit între bosniacii croaţi, sârbii bosnici şi musulmani. Sârbii bosniaci sunt puternic susţinuţi de Serbia, aliatul Moscovei în regiune. Un conflict acolo poate deveni rapid o dispută între SUA şi UE pe de o parte şi Rusia pe de alta.
Turcia are şi ea interese în regiune. De asemenea, vin tot mai multe avertismente că s-ar putea reaprinde conflictul din estul Ucrainei, unde armata guvernamentală a Kievului ţine în loc forţe separatiste pro-ruse sprijinite de Rusia. După unele rapoarte, în peninsula Crimeea, anexată de Rusia de la Ucraina, sunt concentrate forţe armate ruseşti semnificative. Mai mulţi experţi spun că Ucraina este trofeul cel mai de preţ pentru Putin. Şi în Moldova o iarnă grea, friguroasă, asociată cu o criză de sănătate şi alta economică, poate destabiliza noua formulă de conducere pro-europeană.
În Belarus, Rusia cel mai probabil nu a ajutat la orchestrarea crizei refugiaţilor de la graniţa cu Polonia, dar l-a încurajat în acest sens pe dictatorul Aleksandr Lukaşenko. Încurajările au luat inclusiv forma unor exerciţii militare comune ruso-bieloruse în apropierea graniţei. Pe lângă aspectul intimidant pentru UE şi NATO, aceste manevre sporesc prezenţa militară rusă în Bielorusia. Iar nu cu mult timp în urmă se vorbea de unirea celor două ţări, cu Moscova în poziţia dominantă. Putin are atâtea opţiuni pentru următoarea mutare!
(sursa: Mediafax)