Rar un artist al balonului să iubească cu atâta patimă, cu atâta sentiment pur fără zerourile sumelor fotbalul ca Gicu Dobrin. Când erau acţiuni importante ale clubului FC Argeş şi-l căutau disperaţi conducătorii, antrenorii, nu-l găseau şi, în final, îl aflau pe Dobrin jucând fotbal cu puştii pe vreun maidan dintre blocuri. “Mai aşteptaţi-mă, trebuie să mai fac un dribling cu puştii ăştia, să se îndrăgostească de fente când le văd la mine!”. Cum trece timpul, Dobrin, vrăjitorul balonului, fachirul paselor, a murit răpus de cancerul de plămâni. Boem în fiecare oră, nu s-a putut lăsa de fumat şi plămânul a suferit grav. Zilele astea ar fi împlinit 70 de ani. Fantezia lui Gicu era de neoprit, inventa continuări ale fazelor la care adversarii nici nu se gândeau, se întâmpla ca şi coechipierii să rămână cu gura căscată la pasele imprevizibile, ei, colegii care-l ştiau de ani şi ani. Şi-a trăit viaţa între zgomotul sec al şutului în minge şi acordurile de vioară din localuri fără fiţe, din acelea unde împărăţeşte clinchetul paharelor. “Eu n-am putut să refuz niciodată pe nimeni, mă asaltau suporterii, îşi doreau să le spun părerile mele despre fotbal, dar niciun fan nu mă invita la o frigăruie, la o ciorbă de burtă, toţi mă cinsteau cu ţuică, cu vin. Şi eu mă feream să fac pe nebunu' şi îi însoţeam la restaurant”. Orice petic de iarbă, chiar din scuarul dintre blocuri, îl împingea pe Gâscanu să caute o minge şi să o hipnotizeze, să o dreseze prin fente irepetabile. A jucat fotbal la ştrandul din Piteşti şi în torentul de driblinguri a călcat într-o sârmă ruginită, juca desculţ, fireşte. Până seara, piciorul i s-a umflat la dimensiunea piciorului de elefant, puroiul invadase şi osul. Disperaţi, doctorii au considerat că doar amputarea piciorului îi mai salvează viaţa. Ce ironie a sorţii, piciorul vrăjit al lui Dobrin să-i fie tăiat! Renumitul profesor de chirurgie Ioan Lascăr nici n-a vrut să audă, a înaintat recurs extraordinar şi l-a operat 4 ore, a curăţat puroiul până la învelişul osului şi piciorul a rămas la locul lui. Gicu Dobrin mi-a făcut cu ochiul ieşind de la chirurgie şi m-a invitat pe ascuns în rezervă după intervenţie. A ridicat cearşaful de pe piciorul operat, am simţit leşin în stomac: numai carne vie. Marele profesor Lascăr îi grefase şi piele de pe spate. ”Ştii ce l-am întrebat pe chirurg imediat? Când pot să joc iarăşi fotbal pe iarbă cu prietenii. A râs şi a dat ordin să-mi mai pună masca de anestezie”. Îl întreb de ce unii îi reproşează că e lent. “Dar nu iau în calcul viteza cu care găsesc cele mai bune pase şi driblinguri”. Dinamoviştii se uitau încruntat la Gicu, îi luase banii la pocher lui Nunweiller VI. Dobrin s-a amuzat şi i-a bătut cu 4-3 pe stadionul Dinamo în ultimul meci, le-a suflat titlul de campioni.