Sâmbătă seara, când toată lumea sărbătorea Halloween-ul în alte locuri din țară, comunitatea din Pietroșița sărbătorea și ea, dar altfel. Tot dovleacul, dar creativ și gastronomic, în stil autentic românesc și cu mici bonusuri internaționale din partea organizatorilor care au reușit să facă o combinație perfectă între folclorul local și cultura elitistă din patrimoniul mondial. Cum ar fi... un vals autentic, pe covorul de paie din ogradă. Dar nu orice fel de ogradă, ci curtea interioară a unui fost conac boieresc pe care organizatorii evenimentelor de la Pietroșița l-au scos din nou la lumină, urmând să-l reabiliteze și să-l introducă în circuitul turistic. Săptămâna trecută a fost și Focul lui Sumedru – o tradiție străveche, păstrată aici, care seamănă mult cu Halloween-ul. Fiind și vremea dovleacului, la Pietroșița s-a mai făcut un pas, anul acesta, organizându-se și o sărbătoare dedicată lui.
Valsul sublim al compozitorului rus Dmitri Shostakovich răsuna dintre zidurile conacului boieresc de la stradă, în centrul Pietroșiței, sâmbătă seara. Casa plină de culori și lumină, cu râsetele ei vesele de copii și fericirea de pe chipurile tuturor, a adus la viață spiritul de altădată al acestei frumoase localități submontane care se află la mai puțin de 25 de kilometri distanță față de Sinaia.
Pietroșița e o bijuterie arhitecturală, situată pe drumul care leagă Târgoviște de Sinaia, sub Munții Bucegi. Toamna vine mereu cu bucurie și cu bogăție aici, pentru că oamenii sunt gospodari și roadele pământului sunt foarte multe. Fiind o zonă agrară bogată, este și una tradițională, pentru că localnicii și-au păstrat obiceiurile străvechi.
Acum, dovleacul a fost sărbătorit într-un context cultural deosebit. Cu muzică, dans și bucurie, pentru toate vârstele, pornind de la Toamna Literară Pietroșițeană, trecând prin foarte multe ateliere de creație pentru copii, zile de festin – atât culinar, cât și cultural.
Un fel de Halloween românesc
Pietroșița și-a îmbrăcat straiele de sărbătoare încă de miercuri seara, pentru că aici se mai face și acum Focul lui Sumedru – o tradiție străveche, păstrată în această zonă a României, în ciuda unei serii nesfârșite de restricții care ar fi putut-o face să se piardă în uitare. „La noi se fac focuri în mai multe locuri din sat. Uneori mergem la toate, să vedem care e mai frumos. Ne strângem cu toții, aduce fiecare câte ceva, copiii se duc la colindat, iar noi facem grătarul, aducem must, vișinată sau ce am mai făcut în casă. Se spune că trebuie să rămâi la foc până se stinge, dar fiecare vrea să facă focul cât mai mare și ține până dimineață”, spune un pietroșițean.
Sărbătoare precreștină, preluată și adaptată de creștinism, Focul lui Sumedru a suferit, în modul cel mai natural, modificări specifice fiecărei comunități. Se face focul, în mod tradițional, din frunze uscate, crengi și alte resturi vegetale, undeva pe vârful unui deal sau în marginea unei gospodării, unde se strânge toată comunitatea, în seara care precedă sărbătoarea de Sfântul Dumitru, având legături strânse atât cu igienizarea grădinilor, după strângerea recoltei (din punct de vedere agrar), cât și cu ritualurile străvechi de purificare, la trecerea de la vremea călduroasă la iarnă.
La Pietroșița, sărbătoarea este un fel de Halloween românesc, fără măști înfricoșătoare, care are și ceva din colindatul de Crăciun, dar și din petrecerea de Revelion. Copiii se strâng în ceată și după aprinderea focului pleacă la colindat, din casă-n casă, strigând: „Hai la focul lui Sumedru!”.
„Înainte, femeile aduceau la foc mere, pere, nuci și colaci sau gogoși, dar acum le cumpărăm dulciuri copiilor și le dăm la foc sau acasă, când vin să colinde”, spune una dintre localnicele care au participat împreună cu familia la toate evenimentele legate de Toamna Literară Pietroșițeană și Sărbătoarea Dovleacului.
Surprize pentru toți copiii
După ce au colindat la Focul lui Sumedru, copiii au avut parte, vineri, de cursuri de pictură și de olărit, de cântece, dansuri, sport și concursuri cu premii. Apoi, sâmbătă seara, toată comunitatea s-a strâns în vechiul conac din centrul localității, împreună cu oaspeți din țară și din străinătate. Distracția s-a instalat în curtea Casei Manolescu – cum apare în listele monumentelor istorice de interes național conac salvat recent de la uitare și care acum e în curs de reabilitare. Aici, copiii s-au jucat cu dovleci, fără să se sperie. Dar mai ales au dansat, au cântat și au socializat cu adulții, în deplină armonie, consolidând comunitatea.
Seria sărbătorilor care marchează Renașterea Pietroșiței a adus un concept unic ce va putea fi reorganizat și pentru turiști. Renașterea Pietroșiței este și numele fundației care a organizat aceste zile de sărbătoare pentru localnici și pentru oaspeți, marcând într-o singură săptămână foarte multe activități dedicate tuturor.
Toamna literară, cu multe talente
Muzeul de Etnografie din centrul Pietroșiței a fost punctul de pornire pentru toate evenimentele organizate în seria Zilele Fundației „Renașterea Pietroșiței – Ruralia”, in memoriam prof. dr. Radu Negoescu - incluzând activitățile desfășurate de miercuri până duminică. Frumoasa clădire care găzduiește muzeul – devenit interactiv cu ocazia sărbătorii – este și ea monument istoric din secolul al XIX-lea.
Mai întâi au fost sărbătoriți scriitorii din Pietroșița și din județul Dâmbovița, cărora li s-a dedicat principalul eveniment. Sunt peste 30 de scriitori din Pietroșița, iar aici a existat o comunitate literară foarte bogată în talente. La fel este în tot județul Dâmbovița, unde sunt zeci de scriitori importanți.
Evenimentul „Toamna Literară Pietroșițeană” a mai fost organizat și în trecut, însă mai restrâns, nu cu atâta fast ca anul acesta. Foarte mulți localnici sunt poeți, iar cenaclurile literare de aici s-au menținut ca tradiție, foarte mulți ani.
Arhitectură unică și zeci de monumente
Zilele de sărbătoare de la Pietroșița au pus în valoare și clădirile-monument din localitate. Unele activități din cadrul evenimentului-maraton de săptămâna trecută au fost organizate la biserică, pentru că spiritualitatea s-a păstrat neatinsă la Pietroșița. De altfel, una dintre bisericile-monument din localitate – cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, „Sf. Paraschiva” - a fost ridicată în 1867, iar stilul arhitectural e unic în zona Munteniei, fiind specific bisericilor din Bucovina.
Arhitectura specifică acestei zone ar putea deveni, în curând, obiect de cercetare pentru specialiști, iar Pietroșița s-ar putea transforma în localitate-muzeu, pentru că aici există un stil unic, iar numărul de case-monument este foarte mare. Din acest punct de vedere, Pietroșița ar fi comparabilă cu satul Ciocănești, din Bucovina, care se vizitează pentru că toate casele sunt pictate
La concurență cu Bucovina și Maramureș
Casa Manolescu, din centrul localității, este un monument istoric din secolul al XIX-lea, construit de arhitecți italieni, la fel ca multe alte monumente de aici. Situat chiar lângă fosta vamă de trecere dintre Țara Românească și Transilvania – clădire monument care acum găzduiește Primăria – conacul foștilor boieri din familia Manolescu și-a redobândit strălucirea, în zilele de sărbătoare ale Pietroșiței. Iar de acum, Casa Manolescu va găzdui și sediul Fundației Renașterea Pietroșiței-Ruralia, unde se vor mai organiza evenimente, unele urmând să fie destinate turiștilor care vor vizita zona, prin agenții.
Astfel, zona rurală de sub Bucegi va concura cu Viscri și Saschiz sau cu Sighișoara și localitățile din jurul Brașovului, cu Palatul Brukenthal din Avrig sau zona turistică de pe Transfăgărășan, cu satele turistice din Bucovina sau din Maramureș, având potențial maxim pentru a le întrece în popularitate și număr de vizitatori, foarte curând.
Conceptul prezentat de organizatorii de la Fundația Renașterea Pietroșiței-Ruralia este unic în România, tocmai pentru că mizează pe specificul local și pe tradițiile românești autentice, incluzând sărbătorile creștine ortodoxe și implicarea bisericilor din comună – ceea ce nici în Bucovina nu se mai întâmplă astăzi.
Toată comunitatea de la Pietroșița a participat la evenimente, unind fundațiile culturale cu Primăria, cu școlile și bisericile, pentru a face localitatea să renască.