Sarmalute de miel, în frunze de tei! Nu se putea rețetă mai „de sezon” ca asta! Pentru că tocmai m-a sunat o veche prietenă – în bucătărie, dragii mei, numai de prieteni are parte oricine știe să ciucească bine o sarma – și mi-a povestit despre prima ei carte cu rețete culese de prin părțile de țară de unde a plecat în lume, nu m-am putut abține să nu-i cer, pentru domniile voastre, câteva rețete. Gina Bradea se trage, pe-un fir, din zona dealurilor Bârladului, și pe celălalt fir, din Dobrogea hercinică.
Iar în Italia, unde a dus-o viața, nu s-a putut dedulci la paste și risotto, rămânând fana sărmăluțelor. A sărmăluțelor autohtone, pe care știe să le pregătească după vreo 7-8 rețete. Între ele, și aceasta, de sarmalute de miel...
Nu demult, Gina a publicat o carte de-i zice „Poftă bună!... cu Gina Bradea!” Și zău că-ți tot vine a mânca doar citind-o! Darămite să te mai apuci și de gătit din ea! Pentru ziua de azi, noi vom găti din cartea ei. Sărmăluțe de miel în frunză fragedă de tei (că doar n-oți fi vrut în frunză de salcâm!). Dar la fel de bine ar fi să fie-nfășurată sarmaua asta și în ștevie, spanac, podbal ori lobodă, frunze de gulie sau chiar de leuștean, că doar e vorba de sărmăluțe moldovenești, care se fac mici-micuțe-mititele! Munceau femeile satului românesc la ciucit sarmale ore-n șir, ca să umple ceaunul ori oala cea mare de lut și să le pună a fierbe-n cuptoare ori pe pirostrii!
Ehei, sarmalute de miel în frunze de tei!?
Dar să nu mai stăm mult la taclale – că moldovencele, știți bine domniile voastre, sunt bune de vorbă – și să trecem la rețeta cu pricina.
Sarmalute de miel în frunze de tei - rețeta
Pentru sarmalele astea ai ne nevoie de ............
Citește mai departe toate detaliile acestei delicioase RETETE ROMANESTI