Genunchiul este o bijuterie , există două necazuri, unul când se rup ligamentele încrucişate şi genunchiul fuge, Se apelează la grefe din tendoane prelevate din vecinătatea genunchiului. A doua suferinţă este când se rupe meniscul. Interviu cu medic primar conferenţiar doctor Rodica Marinescu, şef secţie ortopedie la Spitalul Colentina
Florin Condurăţeanu.-Doamnă doctor Rodica Marinescu, membră a Societăţii Americane de Artroscopie, ce înseamnă apariţia apei la genunchi?
Dr.Rodica Marinescu.- Când apare o iritare a membranei sinoviale aceasta produce mai mult lichid, apare apa la genunchi, cum spune populaţia. Puncţiile care scot această apă la genunchi nu sunt decât o soluţie de moment, puncţiile nu acţionează asupra cauzei care a iritat membrana sinovială. Dacă s-au rupt ligamentele încrucişate apa apare în genunchi după 2 ore şi se descoperă şi sânge în acest lichid. Dacă nu sunt rupte ligamentele încrucişate, este vorba doar de o entorsă apa la genunchi apare după 4-6 ore. Ortopedul trebuie să intervină asupra modificărilor provocate în genunchi de un traumatism. Membrana sinovială căptuşeşte interiorul articulaţiilor. Această membrană este cea care produce lichidul sinovial, cu rol de ungere în articulaţie. În construcţia articulaţiilor există şi cartilajul, care asigură un amortizor. În artroze, cartilajul se roade, se ajunge chiar la măcinarea lui când apare frecarea os pe os, generatoare de dureri mari. În artroze cartilajul nu mai păstrează repartizarea uniformă a forţelor şi boala aceasta de degradare şi uzură sporeşte simptomele rele.
În atroze se modifică defavorabil şi compoziţia, caracteristicele lichidului sinovial şi ungerea este perturbată.
F.C.- Am auzit părerea unor specialişti care laudă anatomia ca o bijuterie a genunchiului, explicaţi-ne !
Dr.R.M.- În genunchi, o bilă alunecă pe o tavă, nu are un locaş al ei, bila înseamnă capătul oaselor, rotula. Pentru ca genunchiul să aibă stabilitate există ligamentele încrucişate care ţin în chingi acea bilă . Există şi două ligamente colaterale. O afecţiune gravă a genunchiului este ruperea ligamentelor încrucişate, cei afectaţi de această accidentare se plâng că le “fuge genunchiul. Ortopedul trebuie să facă o grefă când ligamentele încrucişate s-au rupt. Cea mai bună grefă se ia din tendonul din spatele genunchiului. Prelevarea acestuia include şi două pastile de os, din zona rotulei şi a tibiei.Organismul acceptă această grefă, ea nu suferă modificări de dimensiune. Dar această grefă cu pastile de os are şi unele dezavantaje, piciorul nu se mai îndreaptă total şi apar dureri. Se utilizează şi o altă grefă din tendonul rotulei, fără nici o pastilă de os. Dezavantajul este că în timp această grefă la ligamentele încrucişate rupte îşi lungeşte dimensiunea, îşi măreşte elasticitatea . Se mai foloseşte ca grefă la ligamentele încrucişate şi tendonul de la călcâiul lui Achile. Operaţia se face cu artroscopul.Intervenţia la ligamentele colaterale din afara genunchiului se face prin operaţie clasică, cu bisturiul.
F.C.-Acum o vreme chirurgii scoteau tot meniscul lezat, pe bandă rulantă, acum de ce nu se mai practică această soluţie radicală?
Dr.R.M.- Îndepărtarea totală a meniscului grăbea instalarea artrozei. Măcar treimea periferică a meniscului trebuie păstrată. Artroscopia, cu intrarea în articulaţie cu o cameră video şi intervenţia cu instrumente fine prin anexele artroscopului permit coaserea meniscului rupt sau decuparea doar a unei porţiuni şi rămânerea restului de menisc pentru a-şi îndeplini rolul.
Când meniscul era afectat suferindul rămânea adesea cu genunchiul blocat, îndoit, în unghi drept. Binevoitorii săreau să dea ajutor şi forţau genunchiul să fie îndreptat. Era o eroare , meniscul se rupea în fragmente care se deplasau haotic în interiorul genunchiului deteriorând şi mai rău componentele articulaţiei.