Da, vorbesc cu voi, baronii din Sănătate. Credeați că singurii baroni sunt cei din politică? Am o veste: sunt amatori pe lângă voi!
Nu vă zic dragi, că nu-mi sunteți! Scumpi vă zic, da, da’ nu pentru că v-aș prețui foarte tare, ci pentru că aflu că navigați pe fluvii de bani. Prețuiți? Păi, cum altfel? Pentru blestemății petrecute pe domeniile voastre cad Guverne – două până acum și al treilea pe cale – , iar pe voi nu vă mișcă nimeni. Cum Dumnezeu, nu știu!
Că tot veni vorba despre Dumnezeu, pe mulți vă știu oameni credincioși. Sau cel puțin așa mi s-a părut când am trecut prin cabinetele voastre și am văzut că gem de icoane. Unele, opere de artă. Primite, nu? Clar primite! Icoanele, se știe, se dăruiesc, nu se cumpără! În așa décor, probabil că unii vă considerați egalul Lui din moment ce aveți drept de viață și de moarte, nu?
V-aș zice că nu, dar m-ar contrazice viața. Câți dintre voi n-ați zis Da sau Nu pentru un tratament în funcție de tratație doar dintr-o mișcare din deget, ca niște baroni înnăscuți? Hai, nu vă ascundeți, nu mai spuneți că sunt cazuri izolate alea în care soarta unui om a depins de starea lui materială, nu medicală! Știți bine că nu e așa!
De ani de zile încerc să pricep de unde aveți atâta putere. Nu puterea de a face ce vreți sau de a rezista, ci puterea de a vă suporta. Acum știm că albul inocent în care vă îmbrăcați e negru pe dedesubt! Și mai știm și ce bacterii colcăie pe sub halate! Nu vă dau mâncărimi?
V-ați uitat zilele astea la televizor? Probabil că da! Ați observat cumva revolta „aparținătorilor”? Știu, vă place imens cuvântul ăsta! A-par-ți-nă-tori! Vă aparținem, nu-i așa? Toți suntem „aparținători”!
Da, v-am băgat pe toți în aceeaşi oală! Pentru că sunteți! Cei buni, la un loc cu cei răi! Și așa rămâneți până nu vă faceți curat singuri! „Aparținătorii” vă cer asta!