Sprijin în acest demers ne va fi neurocercetătoarea Nicole Vignola, autoarea lucrării Reprogramează-ți creierul (Editura Lifestyle, 2025): „Odată ajunși la maturitate, funcționăm pe baza euristicii sau a scurtăturilor mintale. De exemplu, cel mai probabil nu ești atent la felul în care te speli pe dinți, la felul în care îți faci cafeaua și nici măcar la mâna cu care deschizi ușa sau apeși pe comutator. Dar dacă cineva ți-ar cere să procedezi altfel, probabil că până a doua zi a-i reveni la comportamentul automat. Să spunem că te speli pe dinți cu mâna dreaptă; îți va fi foarte greu să începi să te speli cu mâna stângă și, cel mai probabil, vei uita, întrucât creierul este conceput să folosească scurtături și să meargă pe drumul pe care-l cunoaște cel mai bine, ca să economisească energie pentru sarcini mai solicitante din punct de vedere cognitiv. De aceea e atât de greu să renunțăm la obiceiurile noastre”.
Sub efectul euristicii
În completare: „Majoritatea comportamentelor noastre și a modurilor în care funcționăm sunt automate și guvernate de mintea inconștientă; e nevoie de o cantitate imensă de energie pentru a merge contra curentului și a crea căi neuronale noi. Acesta este motivul pentru care trebuie să-i spui de mai multe ori colegului de apartament să nu mai lase ușa de la bucătărie deschisă când gătește; nu e o persoană rea și probabil că nu vrea să te supere, dar trăiește în propria sa minte, sub efectul euristicii mintale ce guvernează modul în care se comportă în lume, fără să fie câtuși de puțin conștient că trebuie să închidă ușa pentru tine și uitând chiar că l-ai rugat așa ceva”.
Când te așteaptă o bucurie…
Un exemplu concret (tulburător): „Gene McGehee era un om în vârstă care avea demență. Un video despre el a devenit viral și a impresionat până la lacrimi lumea rețelelor de socializare. În video se spunea că memoria lui Gene se reseta la fiecare 15 minute, dar el ieșea din casă în fiecare zi cu scaunul său, la o anumită oră, fără să știe de ce. Apoi era prezentat un autobuz școlar cu copii care se dădeau jos în stația situată vizavi de casa lui și alergau către el ca să-i dea bună ziua, revărsând asupra lui afecțiune și aprecieri. Acest lucru îl făcea să zâmbească larg în fiecare zi. Copiii aceia veneau de trei ani să stea de vorbă cu el, însă Gene avea impresia că îi întâlnea pentru prima oară. Și repeta în fiecare zi același tipar, fără să știe de ce simțea impulsul de a ieși, însă ceva din interiorul lui îi spunea că acolo îl așteaptă o bucurie. Creierul lui inconștient avea un tipar de comportamente și acțiuni bine fixate, care-l făceau să iasă din casă în fiecare zi; asta demonstrează că pentru a realiza anumite acțiuni în viața de zi cu zi nu este obligatoriu să fim conștienți de ceea ce facem”.
Filtre
„Dacă vrem să învățăm ceva nou la vârsta adultă, trebuie să ne dăm seama ce este important pentru noi. Trebuie să fim conștienți de ceea ce vrem să schimbăm și ce vrem să învățăm”, apreciază neurocercetătoarea Nicole Vignola. Mai clar: „În creierul nostru se află așa-numitul sistem de activare reticular (SAR) care filtrează toate informațiile ce ne parvin prin intermediul simțurilor (văz, auz, simț tactil, gust, miros). De exemplu, dacă ești într-o cafenea cu un prieten, cel mai probabil vei fi atent la cuvintele pe care le rostește acesta și te vei uita la el. Dar în afara atenției tale conștiente, prin urechile și ochii tăi pătrund zgomote din fundal și imagini de la periferia câmpului tău vizual, comunicând cu creierul tău. Creierul nu acordă interes acelor lucruri întrucât le trece în mod constant printr-un filtru și nu-ți atrage atenția asupra lor. În orice moment, ochii tăi primesc miliarde de informații, iar creierul le lasă să pătrundă în mintea conștientă doar pe cele care sunt relevante în momentul respectiv. Creierul muncește din greu, chiar dacă tu nu ești conștient de asta; cu cât mediul din jur este mai aglomerat, cu atât operațiunile de filtrare sunt mai intense”.
Atenție, repetiție, automatism
În completare: „Dacă vrei, poți să-ți focalizezi atenția asupra sunetelor produse de oamenii care vorbesc la masa alăturată; ca urmare, structurile specializate din cortexul auditiv, acea parte a creierului care procesează sunetele, vor începe să vibreze pe frecvența sunetelor care provin dintr-un alt loc decât vocea prietenului tău aflat chiar în fața ta. Poți extinde acea frecvență și mai mult, devenind atent la câinii care latră lângă cafenea. Dacă ar fi să-ți lărgești câmpul vizual pentru a avea o perspectivă panoramică, ai putea să te uiți la prietenul tău și, în același timp, să devii conștient de imaginile din fundal, cum ar fi o altă masă sau o plantă. Există imagini și la periferia câmpului vizual, însă creierul tău filtrează toate celelalte sunete și imagini ca să poți fi atent la prietenul tău. Plasticitatea la vârsta adultă funcționează într-un mod similar. Dacă vrei să schimbi un obicei sau să te dezveți de un anumit comportament, trebuie să-i acorzi atenție în mod regulat și apoi să-l repeți până când devine la fel de automat ca spălatul pe dinți”.
Consecvența e cheia
Concluzia: „Pentru a ne forma un nou obicei e nevoie, în medie, de 18 până la 254 de zile, în funcție de individ. De asemenea, e nevoie de circa 66 de zile pentru ca un comportament să devină automat. S-ar putea să pară descurajant, dar ceea ce vreau să subliniez este că pentru asemenea lucruri e nevoie de timp; dacă ai încercat să faci o schimbare, dar ai renunțat până la sfârșitul săptămânii, motivul este că creierul tău a revenit la comportamentul automat și euristica mintală”.
„Pentru a ne forma un nou obicei e nevoie, în medie, de 18 până la 254 de zile, în funcție de individ”, Nicole Vignola, neurocercetătoare
„Este nevoie de circa 66 de zile pentru ca un comportament să devină automat”, Nicole Vignola