Mihai Gâdea a prezentat la „Sinteza Zilei” denunțul lui Sebastian Ghiță, care vorbește despre fapte de corupție extrem de grave. Aceste fapte de corupție o privesc pe Laura Codruța Kovesi, în calitate de procuror-general, ce deservește un politician.
În lupta sa politică, Traian Băsescu avea nevoie să-l aducă pe Nicolae Popa din Indonezia pentru a lovi cu această arestare în Mircea Geoană, contracandidat la prezidențiale.
Dovada în acest dosar este o factură pe care o firmă din Ploiești a achitat-o pentru acel transport aerian pentru a-l aduce pe Nicolae Popa. Sebastian Ghiță nu avea această dovadă fiindcă, potrivit lui, Portocală a confiscat toate documentele de la firma respectivă pentru a ascunde această factură.
Aceste documente au fost descoperite printr-un control al Antifraudei.
Sebastian Ghiță a făcut o serie de declarații în direct, la Antena 3, din Serbia.
„Am dat bani pentru că mi-a cerut doamna Kovesi. La acel moment nu am perceput-o ca fiind o chestiune așa cum este, ca fiind mită. Era procurorul general al României, știți cum au fost vremurile. Kovesi, mai în glumă, mai în serios, spunea și ce avantaje ai dacă te ai bine cu ea și ce rele poți să pățești. Kovesi a cerut suma personal, a avut discuția personal cu mine, și viza interesul ei personal. Kovesi are un stil de-a face lucrurile, așa, nazist, extrem de agresiv și dur”, a spus Sebastian Ghiță.
„Statul român are niște mecanisme, acum le și cunosc. Doamna Kovesi nu avea ce să caute în această poveste și tocmai de aceea a făcut lucrurile pe ascuns și a apelat la mine”.
„Principalul beneficiu pe care l-am văzut căutat de Kovesi era un beneficiu de creștere în carieră. La acel moment aveam o relație destul de apropiată și consideram că doamna Kovesi știe ce face. Nu puteai să o chestionezi pe Kovesi. Despre această relație doamna Kovesi a mințit și minte. Sunt convins că procurorii au suficiente dovezi să stabilească dacă doamna Kovesi a mințit milioane de oameni. Încet-încet, din ce în ce mai mulți oameni au curaj să spună ce s-a întâmplat”.
Săptămâna trecută am aflat faptul că există un raport al Antifraudei de care n-am știut. La momentul acela nu am avut factura, ci doar am menționat-o. Acea firmă a fost obligată să scoată acea factură de la cheltuieli și acel control de la Antifraudă a făcut un raport în care a rămas menționat numărul facturii, data, suma și beneficiarul. Și atunci dintr-o dată am avut dovada”.