N-a mai rămas mult până la meciurile din campania lunii septembrie pentru echipa națională. Teoretic, suntem în cărți, însă ne putem trezi oricând în fața unui dezastru.
Israel, principala noastră contracandidată la locul 2
Primul examen este cu naționala Israelului. Dificil examen. Israelul ne-a chinuit mult în ultimii ani în amicalele pe care le-am tot disputat, iar în acest moment al calificării ne suflă în ceafă la doar un punct. Ultima dispută directă a avut loc acum un an și jumătate, înainte să aflăm că vom fi adversare directe în Grupa I de calificare la Campionatul European de anul viitor. Am făcut 2-2 pe 29 martie 2022 la Netanya, însă am suferit mult pe final. Chiar dacă am înscris repede, conduceam cu 2-0 în minutul 23, până la final puteam încasa 6-7 goluri, dacă Niță nu apăra fantastic, dincolo de greșelile lui de la goluri. S-a terminat 2-2, deși în ultimele 20 de minute naționala lui Edi Iordănescu a fost în genunchi. La propriu. Nu mai eram în stare să legăm două pase, în timp ce israelienii zburdau pe teren.
Pe de altă parte, am văzut naționala U21 a Israelului la turneul din această vară și putem spune că dacă jumătate din acei puști vor fi promovați la naționala mare, avem toate motivele să ne temem, iar o înfrângere în meciul direct de pe Arena Națională de peste 9 zile ne poate scoate de pe acum din calculele calificării. Ne-ar obliga să batem și noi la ei acasă. Cu o victorie acasă, îi ținem la 4 puncte de noi, însă nu trebuie să călcăm greșit după 3 zile, pe 12 septembrie, tot acasă, cu Kosovo.
Kosovo poate fi buturuga ce răstoarnă calculele
Micuța națională ex-iugoslavă este într-o continuă creștere. Are jucători împrăștiați prin toate campionatele europene (FC Köln, Torino, Napoli, Burnley, Beșiktaș, Lille sau Zürich), inclusiv doi în Liga 1, și aceștia sunt tot mai apreciați. Faptul că în meciul de la Priștina am scos un 0-0 se datorează lui Horațiu Moldovan, care a apărat excelent. Scriam la vremea aceea că noi am jucat foarte slab, iar kosovarii au fost naivi.
Noi trăim încă din cel mai norocos rezultat pe care l-a avut echipa României în toată istoria ei, acel 2-2 scos pe final în Elveția, datorat exclusiv sclipirilor lui Mihăilă și delăsării elvețienilor, care la 2-0 au scos practic echipa de pe teren. Problema este că noi ne lăudăm în continuare cu acel rezultat nemeritat. Chiar mincinos.
Lotul e încă provizoriu
Edi Iordănescu nu a anunțat încă lotul pentru cele două meciuri. Din păcate, nici nu are cum. Zilnic sosește câte o veste proastă. Fie că nu se mai poate baza pe portarul Niță, fie că s-a accidentat Dennis Man, fie că nu se știe nimic de starea de sănătate a lui Mihăilă, fie că nici Vlad Chiricheș nu mai este valid, el reaccidentându-se (a câta oară), fie că Ianis Hagi a fost pus pe tușă la Rangers și s-a transferat în Spania, unde nu a debutat încă, fie că Denis Alibec s-a transferat în Qatar, un campionat în care nu-și poate ridica nivelul pentru a fi 100% la națională. Mai este și cazul lui Nicușor Stanciu, care vine tocmai din China și ca mai mereu, în ultima clipă, debusolat de călătoria lungă și de diferența de fus orar. De aici și evoluțiile modeste ale lui din meciurile cu Kosovo și Elveția.
Dilema Ianis Hagi
Numele lui Hagi jr stârnește din nou controverse. Foști internaționali, dar și suporterii au păreri împărțite. O parte a lor îl vor chiar titular. „Merită să joace, chiar dacă nu e 100% din potențial. Poate avea o sclipire ca în meciul cu Germania și ne scoate”, spun susținătorii lui Ianis. „Ce să caute Ianis acum la națională? Până nu este titular la club este doar băiatul pentru care tatăl face presiuni la selecționer”, spun ceilalți.
Totuși, în cele câteva zeci de minute pe care le-a adunat pe teren la Rangers nu a arătat rău. S-a agitat, s-a implicat în apărare, a șutat la poartă, însă a avut mereu la dispoziție maximum 15 minute să demonstreze că e la fel ca înainte de accidentarea care l-a ținut departe de gazon mai bine de un an. Transferul la Alaves ar putea fi un câștig pentru el, însă ar putea fi copleșit de marile așteptări. Este văzut de noul club ca „marele artist de la mijlocul terenului”. Doar că în Spania sunt extrem de mulți „artiști la mijlocul terenului”. Nu vorbesc de artiștii de la Real Madrid, Barcelona, Atletico sau Sevilla. Vorbesc de celelalte echipe care nu trag la titlu, dar care au „artiști la mijlocul terenului” care „mănâncă terenul 90 de minute”, cu multe realizări meci de meci. Poate face asta Ianis? Depinde cum îl va ajuta stilul din Spania să crească. La Glasgow avea câte o realizare cam o dată la trei meciuri, pe când în Spania, o astfel de „densitate” te trimite direct pe banca de rezerve, chit că ești la Alaves, Rayo, Getafe sau Barcelona.
„Aşteptările mele sunt ca la finalul celor două meciuri, cu Israel şi cu Kosovo, să ne putem consolida locul de calificare pentru EURO, să putem continua forma pozitivă arătată în martie şi iunie şi, la final, să ne putem îndeplini visul de a merge la EURO 2024. Obiectivul este să obţinem cele şase puncte. De asemenea, sper să avem tribunele pline la ambele meciuri”.
Răzvan Burleanu, președintele FRF