În timp ce peste jumătate dintre români sunt supraponderali, iar bolile de nutriţie sunt în creştere, preocupările pentru atenţionarea cumpărătorilor asupra alimentelor pe care le consumă sunt tot mai mari. Deşi etichetarea acestora după culori este un sistem care prinde teren în ţările UE, în România introducerea acestui sistem este blocată de mai mulţi ani de interesele producătorilor de alimente care ar fi astfel obligaţi să-şi dezvăluie multe din secretele ţinute departe de consumatori.
Producătorii din industria alimentară nu agrează sistemul etichetelor pe bază de culori din cauza faptului că produsele procesate, care conţin cantităţi mari de arome şi ingrediente chimice, precum coloranţi, grăsimi hidrogenate, zaharuri, vor fi semnalizate cu roşu, ceea ce ar duce la scăderea drastică a vânzărilor. Totodată, acest mod de clasificare i-ar obliga să producă o hrană mai sănătoasă, ceea ce ar însemna însă investiţii mai mari în fabricarea alimentelor şi, automat, profituri mai mici.
Iniţiative parlamentare eşuate
Mai multe proiecte de lege care prevăd etichetarea pe culori a produselor fabricate în România au fost depuse în Parlament în ultimii ani. Acestea stipulau, printre altele, ca producătorii de alimente procesate să atenţioneze cumpărătorii asupra riscului cardiovascular, precum şi aplicarea de timbre colorate care să conţină elemente de siguranţă pentru a nu putea fi contrafăcute. În plus, au fost propuse şi amenzi piperate, însoţite de suspendarea comercializării produselor în cazul nerespectării prevederilor. Până în prezent însă, nicio iniţiativă legislativă n-a avut succes.
Toate produsele vândute organizat pe piaţă sunt sănătoase, contează cantitatea pe care o mâncăm. A pune pe cele cu grăsimi, de exemplu lapte, brânză, o bulină roşie, asta i-ar sugera cumpărătorului ideea că dacă mănâncă păţeşte ceva. Cea mai practică metodă este exact cea care există acum, să scrie pe etichetă numărul de calorii, cantitatea de sare, astfel încât consumatorul să cumpere avizat.
Sorin Minea, vicepreşedinte Romalimenta
Semnalizarea produselor
În funcţie de cantitatea de grăsimi, zahăr şi sare din compoziţie, produsele ambalate sunt încadrate într-un cod de culori, alcătuit dintr-o variaţie de trei-cinci nuanţe, însoţite uneori şi de litere, acestea din urmă fiind utile pentru persoanele daltoniste ori discromate. Culoarea verde este pentru alimentele de origine vegetală, precum legumele, fructele, seminţele; la portocaliu sunt ouăle, carnea neprelucrată; iar la culoarea roşie se află lactatele, brânzeturile, deserturile şi orice alimente procesate. Băuturile sunt analizate şi după alte criterii, dar dispunerea culorilor este similară cu cea a alimentelor.
Sistemul câştigă adepţi în UE
Autoritatea pentru Standarde Alimentare din Regatul Unit a propus sistemul de culori încă de la începutul anilor 2000, bazându-se pe un program al Universităţii Oxford care a examinat cele mai eficiente metode prin care cumpărătorul să fie informat într-un mod simplu şi rapid. Deşi Parlamentul European a refuzat în 2010 să-l impună statelor membre, nici nu l-a interzis, aşa încât a început să fie implementat voluntar din 2013 în mai multe ţări, printre care Marea Britanie, Irlanda, Franţa, Belgia. Printre statele care s-au opus acestei etichetări s-a aflat şi România. Discuţii serioase despre adoptarea lui se poartă în prezent şi în Germania.
Avertismentul OECD
Potrivit Raportului asupra obezităţii pe 2017 al Organizaţiei pentru Dezvoltare şi Cooperare Economică (OECD), semaforul alimentar poate reduce aportul caloric cu 4% şi poate determina 18% din populaţie să aleagă o hrană mai sănătoasă. Şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a solicitat în Planul de Acţiune European pentru Alimentaţie şi Nutriţie 2015-2020 dezvoltarea şi implementarea sistemului de etichetare frontală a alimentelor, care să fie uşor de înţeles.