Valentin din Terni a trăit în Imperiul Roman, în secolul al III-lea, între anii 175-273, fiind episcop în Interamna (Terni de astăzi). Cu toate acestea, el nu apare în Cronografia din 354, cea mai veche listă a martirilor romani. Se regăsește abia mai târziu, în Martyrologium Hieronymianum, alcătuită între anii 460-544. Pentru prima oară, Papa Gelasius I l-a inclus pe Sf. Valentin printre cei "ai căror nume sunt cinstiți în rândul oamenilor, dar ale căror fapte sunt cunoscute numai de Dumnezeu". După cum spune Gelasius, nimic despre viața lui nu era cunoscut.
Legena povestește însă că episcolul ar fi oficiat căsătorii între păgâni și creștini, oferea tinerilor îndrăgostiți flori din propria grădină și îi vindeca pe bolnavi. A fost astfel acuzat de faptul că prin aceste cununii nu respecta ordinul împăratului Claudiu al II-lea, care a intrezis căsătoriile deoarece legea nu permitea recrutarea tinerilor care aveau familie, motiv pentru care episcopul a fost condamnat la moarte și executat pe 14 februarie 269.
În ziua de astăzi, Sf. Valentin este considerat protector al îndrăgostiților iar statele cu majoritate de creștini romano-catolici marchează această zi prin petreceri, baluri, cadouri. În calendarul ortodox, Sf. Valentin este răznuit pe 30 iulie dar mai cunoscut este Dragobetele, sărbătoare populară fără legătură cu religia.
Tradiții și obiceiuri în întreaga lume
Considerată Ziua îndrăgostiților, a Iubirii sau a Prieteniei, Sf. Valentin se sărbătorește pe 14 februarie în SUA, Australia, Europa de Vest. În ultimii ani și tinerii din România profită de această zi pentru a-și arăga dragostea. În Brazilia, acesta se prăznuiește pe 12 iunie, cu o zi înaintea Sfântului Anton, ocrotitorul căsătoriei.
Cele mai comune obiceiuri sunt oferirea de cadouri, mai ales dulciuri, persoanei iubite. Ciocolata a început să se afle printre cadourile de dragoste spre sfârșitul secolului al XIX-lea, iar responsabil este Richard Cadbury, fiul lui John Cadbury, un producător de ciocolată.
În această zi nu trebuie să te cerți cu persoana iubită deoarece acest lucru poate prevesti sfârșitul relației. Totodată, trebuie să fii atent și să nu-ți pierzi mănușa întrucât te vei îndrăgosti de cel care o va găsi.
Totodată, este frumos să oferi flori, dar nu cale deoarece acestea ar aduce ghinion. Însă femeile preferă mai egrabă o cină romantică împreună cu bărbatul iubit, în locul unui cadou. Cu toate astea, majoritate abărbaților oferă flori.
În Marea Britanie, fetele își pun frunze de dafin pe pernă în noaptea de dinainte și mănâncă ouă cu sare pentru a-și visa iubitul.
În Italia, fetele necăsătorite se trezesc dimineața și privesc pe fereastră. Primul bărbat pe care îl văd le va deveni soț.
În Finlanda multe cupluri se hotărăsc în aceast zi să facă pasul următor în relație și să se logodească ori chiar să se căsătorească. Dincolo de asta, este considerată și o zi a prieteniei, astfel că finlandezii petrec și își fac daruri simbolice.
În Danemarca, bărbații le trimit flori și poezii femeilor pe care le iubesc.
În Germania, felete plantau mai multe cepe într-un ghiveci, cu un bilețel pe fiecare, cu numele unui băiat. Fata se căsătorea apoi cu băiatul a cărei ceapă a răsărit prima. În Franța, femeile și bărbații singuri merg la persoanele de care sunt îndrăgostite și strigă în fața casei lor. Dacă sunt respinși, revin a doua zi și ard pozele celor care nu i-au dorit. Însă aceast obicei este interzis astăzi.
O ciudățenie este în Japonia, unde femeileoferă ciocolată bărbaților. Iar ciocolata este diferită în funcție de destinatar. Ciocolata obișnuită se dăruiește prietenilor, colegilor și șefilor iar cea fină, de lux, iubitului ori soțului. Iar ca lucrurile să fie echitabile, pe 14 martie, bărbații sunt cei care întorc darul femeilor.
Și în Coreea de Sud femeile oferă ciocolată bărbaților iar ei le dăruiesc femeilor alte lucruri.
În Vietnam, cuplurile se asortează în această zi, alegând același stil vestimentar și culori identice.
În Evul Mediu se extrăgea un bilețel dintr-o urnă iar persoana înscrisă pe acesta era Valentina/Valentinul celui care a tras biletul. Acesta era păstrat în mâneca hainei timp de o săptămână.