Sfânta Marina a fost fiică a unui oarecare Edesie, slujitor al unui templu păgân, din Antiohia Pisidiei. Mama sa a murit la scurt timp după ce a născut-o, iar Sfânta Marina a fost dată în grija unei doici care locuia în afara cetăţii. A aflat de credinţa creştină de la cei apropiaţi şi a început să se roage mult, dorind să sufere pentru Hristos.
Edesie, tatăl său, aflând că Marina crede în Hristos, a urât-o şi o socotea pe ea, nu ca pe o fiică, ci ca pe o străină. Odată, când era în jurul vârstei de 15 ani, a plecat pe câmp la oile tatălui său.
S-a întâmplat atunci ca un demnitar al imperiului, din părţile Răsăritului, un persecutor cumplit al creştinilor, să meargă spre Antiohia Pisidiei. Întâlnind-o pe tânăra Marina, acesta s-a mirat de neobişnuita ei frumuseţe şi a întrebat-o a cui fiică este şi cum se numeşte. Sfânta Marina a răspuns cu blândeţe, dar nu a tăinuit că este roaba lui Hristos, crezând întru Unul Dumnezeu, Care a zidit cerul şi pământul.
"Eparhul, auzind că fecioara este creştină, îndată, ca unul ce avea stăpânire de la împăraţi asupra creştinilor ca să-i muncească, a poruncit ostaşilor să o ia pe dânsa şi să o aducă în cetate după dânsul. Însă cu cinste, pentru că auzise cuvintele ei cele fecioreşti cu bună înţelegere. De aceea, mai mult a iubit-o pe ea, nădăjduind ca, prin îngrozirea muncilor, să o întoarcă de la Hristos şi să o aducă spre a sa voie". (Vieţile Sfinţilor)
Fecioara, fiind dusă de către ostaşi, se ruga în auzul tuturor către Dumnezeu: "Doamne, caută spre mine cu milostivire în ceasul acesta. Iată, acum sunt ca o oaie în mijlocul lupilor, ca o pasăre între cei ce o vânează şi ca peştele în mreajă. Deci, vino şi mă izbăveşte de toate meşteşugirile vrăjmaşului". (Vieţile Sfinţilor)
Astfel rugându-se sfânta pe drum, a ajuns în cetatea Antiohiei Pisidiei.
Sfânta Marina a fost cerută în căsătorie de acel demnitar, dar numai dacă se va închina zeilor, altfel va fi supusă unor chinuri fără de măsură.
"Să nu socoteşti că mă vei înfricoşa cu îngrozirile tale", spunea Sfânta Marina, în auzul tuturor celor care priveau la scena de judecată desfăşurată în oraş, la care asistau mii de oameni.
"Iată, eu sunt gata spre toate muncile şi morţile tale, căci Acela spre care eu nădăjduiesc mă va întări. Cele ce-mi zici pentru însoţire, despre cinste, despre slavă şi despre bogăţii, toate acelea îmi sunt mai urâte decât noroiul. Pentru ce să mă lepăd de Mirele meu Hristos, Împăratul Cel fără de moarte, şi să mă însoţesc cu un om tiran şi necredincios, mort cu sufletul? Niciodată nu voi face aceasta". (Vieţile Sfinţilor)
A fost supusă la chinuri cumplite, pe care Sfânta Marina, deşi foarte tânără, le-a răbdat, fiind în cele din urmă ucisă prin tăierea capului. (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor")
Rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Marina
„Mieluşeaua Ta, Iisuse, Marina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre si impliniste-ne dorintele grele.
Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Lucrul cel nestătător şi stricăcios al celor trecătoare, înţelepţeşte l-ai trecut cu vederea, cu înţeleaptă minte fiind împodobită, muceniţă a lui Hristos şi după dreptate te-ai învrednicit de strălucirea cea de sus.
Cu înţelepciunea şi cu darul luminându-se mintea ta, Sfântă Mare Muceniţă Marina, de îngrozirile tiranilor nu te-ai temut, muceniţă a Mântuitorului, cu dumnezeiască putere fiind întărită.
Nu este sfânt ca Domnul şi nu este drept ca Dumnezeul nostru, pe Care Îl laudă toată făptura; şi nu este drept afară de Tine, Doamne.
Sfânta Marina, muceniţă a lui Hristos, te lăudăm pe tine noi, credincioşii. Că pe tiranul vrăjmaş, cu puterea Crucii cu picioarele tale l-ai călcat vitejeşte şi te-ai făcut nouă vitează în credinţă, toată puterea vrăjmaşului călcând şi din cer ai luat cununa pe capul tău, pururea mărită. Pe Hristos roagă-L să mântuiască pe toţi cei ce să vârşesc sfântă pomenirea ta.
Amin!”
Sursa: AGERPRES