Prăbușirea regimului comunist a adus în viața și conștiința publică personalități marcante ale societății și culturii românești care și-au dedicat și, de multe ori, și-au și pierdut viața în încercări de a ține piept nedreptăților unei orânduiri strâmbe și inumane.
Alții au plătiti pur și simplu pentru că au îndrăznit să îmbrățișeze, la un moment dat, alte valori decât cele impuse de la răsărit.
Una din personalitățile care a avut de suferit în timpul comunismului și care, după Revoluția din decembrie 1989, a cucerit opinia publică prin sinceritatea și lipsa de echivoc a opiniilor sale, a fost Petre Țuțea. Născut în 1902, el a fost filosof, eseist și economist.
Tinerețea lui Țuțea a fost una a căutărilor ideologice, acesta oscilând de la marxism la Mișcarea Legionară. Inconsecvența ideologică și opiniile liber exprimate aveau să fie plătite scump. Începând cu aprilie 1948, Petre Țuțea a fost arestat și anchetat în repetate rânduri, acuzațiile variind de la spionaj în favoarea anglo-americanilor până la delictul de agitație.
În 1959 filosoful avea să fie condamnat definitiv la 18 ani munca silnica și 8 ani de degradare a drepturilor civile.
Din păcate, marele ghinion al lui Petre Țuțea a fost că libertatea din 1989 l-a găsit spre asfințitul vieții, când poate sclipirile minții sale nu mai atingeau altitudine ca atunci când se afla în formă intelectuală maximă, iar interviurile și pseudointerviurile înregistrate i-au făcut uneori un deserviciu. Cu toate acestea el rămâne în conștiința publică datorită unor replici memorabile.
Se spune, de exemplu, că, în timpul detenției de la Adjud, un guardian l-a întrebat pe deținutul Țuțea cum e posibil ca un om atât de deștept să creadă în Dumnezeu. Replica a venit neîntârziat:
"Din orgoliu."
"Cum adică din orgoliu?"
........................