Mircea Cărtărescu este primul scriitor român căruia i se acordă acest premiu. Printre câștigători, în anii trecuți, se mai numără Veronique Tadjo pentru In the Company of Men (2022), David Diop pentru At Night All Blood Is Black: A Novel (2021) și Ben Lerner pentru The Topeka School (2021), pentru a enumera cei mai recenți câștigători ai acestui premiu.
Juriul și-a motivat astfel decizia:
„Capodopera lui Mircea Cărtărescu, Solenoid, este genul de text literar uimitor, ale cărui nenumărate calități reies din orice fragment, ales la întâmplare. Ancorat în mediul comunist al Bucureștiului anilor 1970 și începutul anilor 1980, naratorul acestui anti-roman este un profesor la o școală oarecare ce, prin intermediul mitului, basmului, visului, halucinației și povestirii realiste, își scurtează copilăria și tinerețea, locul de muncă și colegii și, ei bine, întregul univers. O operă literară de o asemenea densitate (și mărime) e o provocare serioasă pentru orice traducător, însă Sean Cotter se ridică la înălțimea originalului, printr-un veritabil tur de forță… scrisul așa cum n-a mai fost nicicând văzut sau trăit, spune naratorul cărții, și o astfel de profeție doar un artist de talia lui Cărtărescu ar fi putut-o nu doar formula, ci și împlini.”
Solenoid a apărut la Editura Deep Vellum, cu sprijinul ICR, prin programul de susținere a traducerilor TPS și a făcut obiectul unei intense campanii de promovare, realizată de ICR New York și Deep Vellum alături de mai mulți parteneri americani: City Lights Bookstore, Seattle Public Library, Wild Detectives, Third Place Books, UT Dallas, Inprint Publishing, McNally Jackson Books, American Romanian Cultural Society Seattle. Între 3 și 14 aprilie, într-un veritabil maraton de evenimente cu casa închisă, Mircea Cărtărescu s-a întâlnit cu cititorii americani în San Francisco, Seattle, Dallas, Houston și New York.
Solenoid este cel mai mare succes de critică și de public al lui Mircea Cărtărescu în spațiul de limbă engleză. Presa americană a comentat cartea în termenii cei mai laudativi.
„Ambiguitatea cosmică a lui Kleist, teroarea birocratică a lui Kafka, magia lui García Márquez și labirinturile lui Bruno Schulz, toate sunt recognoscibile în anecdotele, visele și jurnalele lui Cărtărescu.” (Dustin Illingworth, New York Times)
„Scrierea în sine este hipnotică și surprinde extraordinar calitatea onirică a Bucureștiului lui Cărtărescu... Traducerea lui Cotter acordă atenția cuvenită eficienței prozei ornamentate, dar surprinzător de abordabile a lui Cărtărescu, alunecând firesc de la propoziție la propoziție și neatrăgând atenția asupra ei.” (Ben Hooyman, Los Angeles Review of Books)
„O capodoperă de o ciudățene kafkiană, concepută și scrisă cu brio.” (Kirkus Reviews)
„Cărtărescu țese un antiroman monumental pe un schelet de dor metafizic și construcții fabuliste... Această epopee scandaloasă freamătă de o viață internă monstruos de activă.” (Publishers Weekly)
„Cărtărescu a susținut întotdeauna că își scrie romanele, povestirile și poemele la prima mână – fără a revizui niciodată nimic, nici măcar un rând, de parcă aceste lucrări literare fin lucrate ar fi doar elucubrațiile de nestăpânit ale vreunui blogger insomniac. Este greu de crezut că așa stau lucrurile, având în vedere calitatea impecabilă a romanului Solenoid, dar dacă aceasta este, cu adevărat, modalitatea lui de a scrie, atunci se explică de ce fantasticul din roman se aseamănă cumva cu viața adevărată: alter ego-urile construite ale lui Cărtărescu sunt la fel de problematice ca originalul.” (Will Self, The Nation)