Speranţa de viaţă în România este printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană şi, deşi a crescut din anul 2000, rămâne cu aproape şase ani sub media UE, potrivit raportului Comisiei Europene privind sănătatea în UE.
Documentul mai constată că mortalitatea evitabilă rămâne ridicată în țara noastră, cheltuielile în ceea ce priveşte sănătatea au atins un nivel minim istoric şi sunt mult sub cele din oricare altă ţară din Uniune, iar deficitul de forţă de muncă în domeniul sănătăţii rămâne critic.
Factorii de risc comportamentali sunt larg răspândiţi şi constituie o ameninţare gravă la adresa sănătăţii populaţiei, alimentaţia deficitară şi lipsa activităţii fizice reprezentând o preocupare majoră, se arată în raport, care atrage atenţia că deşi rata obezităţii la adulţi este printre cele mai scăzute din UE, cea în rândul copiilor a crescut semnificativ în ultimii ani. Peste 30% dintre bărbaţi (şi numai 8% dintre femei) fumează, iar fumatul regulat în rândul adolescenţilor este, de asemenea, la un nivel ridicat. Şi consumul de alcool este ridicat: 50% dintre bărbaţi consumă excesiv alcool în mod regulat, arată CE, care semnalează că nu au existat iniţiative recente privind consumul de alcool.
Mortalitatea evitabilă ridicată şi numărul mare de decese din cauze care pot fi tratate indică faptul că trebuie îmbunătăţit modul de abordare a factorilor de risc şi că ar trebui sporită eficacitatea serviciilor de asistenţă medicală. Speranţa de viaţă la naştere variază substanţial în funcţie de gen şi de educaţie. De exemplu, bărbaţii cu cel mai înalt nivel de educaţie trăiesc cu zece ani mai mult decât cei cu cel mai scăzut nivel de educaţie.
În ceea ce priveşte cheltuielile alocate sănătăţii, acestea au atins un nivel minim istoric şi sunt mult sub nivelul celor din oricare altă ţară din UE, atât pe cap de locuitor, cât şi ca procent din PIB (5,2 % din PIB în 2017 faţă de media UE de 9,8 %), se arată în raportul CE, care subliniază că subfinanţarea sistemului subminează capacitatea României de a răspunde nevoilor actuale ale populaţiei.
Cheltuielile, limitate, sunt direcţionate către spitale şi asistenţa medicală acordată în spitale, asistenţa primară şi comunitară fiind astfel în continuare subdezvoltate. Ineficienţa serviciilor de sănătate, inclusiv oferta excedentară de paturi de spital, subdezvoltarea chirurgiei ambulatorii şi integrarea deficitară a serviciilor de asistenţă accentuează această situaţie, detaliază raportul privind sănătatea din România.
Cea mai mare parte a cheltuielilor din domeniul sănătăţii este finanţată din fonduri publice (79 %), însă cota cheltuielilor suportate "din buzunar" (aproximativ 20%) poate fi substanţială, în special pentru categoriile vulnerabile. Cea mai mare parte a cheltuielilor "din buzunar" se referă la produsele farmaceutice. Pe lângă costuri, distribuţia inegală a serviciilor medicale şi a lucrătorilor din domeniul sănătăţii ridică obstacole în calea accesului la îngrijire medicală, în special pentru cei care locuiesc în zonele rurale. Lacunele actuale în ceea ce priveşte acoperirea demografică pe care o au asigurările sociale de sănătate lasă, de asemenea, anumite grupuri expuse, cum ar fi persoanele fără carte de identitate (cu impact disproporţionat asupra populaţiei rome), persoanele fără venituri care nu sunt înregistrate în sistemul de prestaţii sociale sau cele din economia informală care nu îşi declară veniturile, se precizează în raport.
Deficitul de forţă de muncă în domeniul sănătăţii rămâne critic, numărul de medici şi de asistente medicale fiind printre cele mai scăzute din Europa. În 2018, guvernul a abordat această problemă printr-o Ordonanţă de urgenţă care prevede creşteri salariale substanţiale şi rapide, în urma căreia salariile medicilor rezidenţi din spitalele publice au crescut de peste două ori. Ordonanţa a fost adoptată ca urmare a unor proteste şi se speră că o mai bună remunerare va contribui la păstrarea personalului medical şi la reducerea emigraţiei.
Raportul CE arată totodată că sistemul de sănătate din România se confruntă şi cu probleme de guvernanţă. Nu există o evaluare sistematică a performanţelor şi, în general, nu există transparenţă. S-au făcut schimbări frecvente în structurile de conducere, cu peste 12 miniştri ai sănătăţii în zece ani, precum şi schimbări frecvente de management la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Toate acestea subminează stabilitatea, coordonarea şi progresul reformelor, concluzionează raportul.