Nu mi-aș fi putut imagina, nici în cele mai negre anticipări, că spiritul primar agresiv (a cărui radiografie a făcut-o Marin Preda, cel care i-a detectat și descendența stalinist-kgbistă) va cuteza să otrăvească un eveniment de noblețea și de frumusețea celui organizat, aseară, pe Arena Națională în cinstea Simonei Halep și a minunatei sale victorii pe care a câștigat-o pe Roland Garros, dar realitatea mă obligă să iau act și să mă revolt.
Sunt, de felul meu, un om care pune preț pe cuvântul potrivit,spus și scris la momentul potrivit, dar, de data asta, eufemismele și precauțiile de circumstanță nu își mai au rost. Fiindcă secvențele absolut degradate petrecute aseară, când niște haite dezlănțuite au început să huiduie atunci când Primarul General al Capitalei, Gabriela Firea, își rostea cuvântul omagial dedicat Simonei Halep și performanței sale, nu pot fi încadrate doar ca abateri impardonabile de la normele elementare de civilizație, ci țin direct de domeniul patologiei sociale. Pe bună dreptate ne putem pune întrebarea: de unde atâta ură coclită și atâta intoleranță fanatică? Și de ce erupe această atât de toxică lavă tocmai în împrejurările în care o minunată româncă aduce acasă un trofeu de importanța celui pe care ea l-a obținut la capătul unei lupte drepte? Oare nu le-a trecut, fie și pentru o secundă, prin tărtăcuțe, huiduitorilor năimiți că nu așa se cuvine să cinstească performanța și pe cei ce o obțin?
Din păcate, asemenea întrebări vin destul de târziu știut fiind că, de acum, s-au acumulat mult prea multe cazuri în care bestialitatea crasă și lipsa elementarului bun simț au ajuns să facă legea pe stradă sau acasă. În vreme ce avem o (in) justiție hiper politizată, transformată, încet dar sigur, în instrument de prigoană, în sursă de nedreptate și de umilire a omului. Știm bine de acum, dar nu este de prisos să o repetăm cu orice prilej: vulgaritatea, agresivitatea, ura și lipsa de bun simț, și-au recăpătat supremația în cetate o dată ce Amiralul Dezastrului Național, Traian Băsescu,a devenit președinte al României în niște împrejurări despre care, încă, nu am aflat totul. Un nefast efect producând, cu siguranță, și manipularea falsei antiteze: Adrian Năstase-arogantul contra Traian Băsescu-popularul. Traian Băsescu fiind, câtuși de puțin întâmplător, cel care laudă cu maximă nerușinare ieșirile de aseară ale huliganilor cu brevet #rezist et comp!
Manipulare căreia i-a urmat, în 2014, o altă minciună gogonată, aceea despre Klaus Iohannis, cel care, ca președinte ales al României, va readuce în viața țării ordinea, rigoarea, seriozitatea și temeinicia specifice ethosului unei națiuni care i-a dat umanității pe Immanuel Kant, pe Goethe, pe Beethoven ca și pe alți titani ai artei, științei și culturii. Ceea ce, din păcate, nu s-a întâmplat!Dimpotrivă, însuși președinte Klaus Werner Iohannis a fost cel care s-a pus în fruntea unei cohorte de practicanți ai dogmei ,,dreptului de a huidui’’, proclamat de Gabriel Liiceanu, autorul unui notoriu autoportret de grup intitulat ,,Apel către lichele’’.Furnizându-le unor indivizi de o asemenea teapă muniție nouă odată ce a lansat în agora sintagma ,,niște penali’’. Fără a avea, bineînțeles, și argumente în toate cazurile. Iar de aici și până la Niagara de zoaie și de calomnii cu care au tăbărât cu furie oarbă justițiarii de trei parale nu a mai fost decât un pas…
Am, prin urmare, îndreptățirea necesară pentru ca să subscriu concluziilor analizei atente făcută scabrosului eveniment, aseară, în emisiunea lui Mihai Gâdea la Antena 3. Mai precis ideii că a fost vorba despre o încercare disperată de a confisca și manipula în scopuri mizerabile un eveniment de noblețea și importanța celui petrecut aseară pe Arena Națională. Desigur, au dreptate aceia care spun că, de fapt, răgetele pe care le slobozeau din tribune clica #rezistenților și alți urlători de drept comun, o vizau pe Gabriela Vrânceanu, în calitatea domniei sale de edil șef al Cetății lui Bucur cât mai ales în aceea de membru marcant al PSD care a organizat în mod exemplar, fără violențe și provocare marele marș de sâmbătă din Piața Victoriei. La fel de adevărat fiind și că aceste ieșiri de cea mai joasă speță nu făceau decât să exprime frustrările și impotența funciară a hoardelor de barbari cu chip uman care simt că le fuge pământul de sub picioare. De unde și imbecilitatea totală a celor care, din proprie , nesăbuită inițiativă, au ajuns să afișeze pe o cârpă (la propriu și la figurat!) numele Simonei Halep lângă emblema lor iremediabil compromisă:#rezist.
Să ne mai fie, atunci, de mirare dacă această dezaxată revărsare de ură și de mârlănie s-a produs cu un asemenea prilej solemn, sărbătoresc? Categoric, nu! De mare, uriașă mirare ar fi fost ca nefericitele creaturi să rateze ocazia. Adică se fi comportat în mod decent, civilizat. Ceea ce ar fi însemnat că ei și mânuitorii lor au înțeles câte ceva din lecția severă a mitingului de sâmbătă seară. Numai că- mare atenție!- bunul simț și respectul față de celălalt ca expresie a respectului față de tine însuți, sunt subiecte care nu se predau la școala de diversiuni și de minciuni cu dedicație a lui Soros și nici la alte ateliere de propagandă mai mult sau mai puțin deghizate.
Două vorbe aș mai avea de spus pornind de la amara constatare a doamnei Gabriela Firea, pe care o felicit sincer pentru calmul și înțelepciunea de care a dat dovadă în acele extrem de tensionate momente. Mai târziu, rememorând rușinoasele incidente de aseară, domnia sa ne-a adus aminte de zicala:,,nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită’’. Prilej cu care, cu tot respectul cuvenit, ridic două degete și pun întrebarea: dar faptele rele, acelea care sfidează normele elementare de ordine, de bună înțelegere, de respect reciproc și de corectă conviețuire într-un stat democratic, pe când vor fi pedepsite așa după cum merită?
Să ne înțelegem, suntem buni creștini, dar nici nu putem să acceptăm la nesfârșit ca, după ce răspândacii dovediți ai spiritului primar agresiv- de fapt, virușii săi-, ne aruncă lăturile pe un obraz, tot noi, să îl întoarcem și pe celălalt!