Deschidem minibiografia închinată lui Spiru Haret cu gândurile și aprecierile ing. Nicolae Noica, director al Bibliotecii Academiei Române: „La prima vedere, scrutând memoria noastră culturală, Mihai Eminescu și Spiru Haret fac parte din generații diferite. Eminescu este definitiv ancorat în secolul al XIX-lea și este considerat creatorul limbii literare române și întemeietorul literaturii noastre moderne. Numele lui Spiru Haret este asociat în mintea noastră cu secolul al XX-lea și este cunoscut drept părintele învățământului românesc modern. Eminescu și-a legat singur numele de poeții care l-au precedat, invocați, ironic sau nu, în poemul Epigonii, care stabilește o frontieră simbolică între poezia destul de rudimentară, scrisă adesea într-o limbă română cu normele gramaticale nefixate încă (abia în 1867, proaspăt înființata Societate Literară, devenită ulterior Academia Română alcătuiește un colectiv coordonat de canonicul Timotei Cipariu, cu misiunea de a «determina ortografia limbei române», de a elabora «gramatica limbei române» și de a începe și realiza «lucrarea dicționarului»), dar încărcată de trăiri autentice și sentimente profunde și cea a contemporanilor săi, perfecționată stilistic, dar văduvită de autenticitatea trăirii. Spre deosebire de Eminescu, Spiru Haret privește doar spre viitor, fără nici o nostalgie a trecutului.”
Un inginer pe model iluminist elvețian
Aprofundat: „Haret știe ce trebuie făcut și acționează cu tenacitate în atingerea scopurilor propuse. Cunoaște situația la zi a învățământului românesc, dar nu face caz de ea. Nu-și exprimă public nici nostalgia, nici ironia, nici exasperarea. Spune doar ce trebuie făcut și face întotdeauna ceea ce zice. Eminescu este considerat un romantic întârziat («ultimul mare romantic al Europei»), Haret este un pragmatic, inginer social și ctitor al școlii moderne, a cărui viziune asupra rosturilor școlii a fost comparată cu cea a pedagogului iluminist elvețian Johann Heinrich Pestalozzi (1746-1827). Așa cum spune însă Șerban Orăscu într-o captivantă monografie dedicată lui Spiru Haret, afinitatea de idei dintre cei doi oameni ai școlii nu a avut drept cauză o eventuală încercare a lui Spiru Haret de a imita soluțiile lui Pestalozzi, ci analogiile existente între starea învățământului în Elveția secolului al XIX-lea și România de la începutul secolului XX. La același tip de probleme, era nevoie de idei de reformă eficiente. Inevitabil, răspunsurile întrezărite de cei doi reformiști ai sistemului educațional au fost compatibile, fără să existe însă o probă inconturnabilă că Spiru Haret era familiarizat cu opera lui Pestalozzi și că s-ar fi inspirat din ea.”
Vocații: matematică și astronomie
În completare: „În pofida capriciilor memoriei noastre culturale și a inhibițiilor programelor școlare din vremea comunismului, care au făcut ca imaginea lui Eminescu să fie mult mai bine conturată, cele două mari personalități au fost, practic, contemporane. Eminescu s-a născut, după cum se știe, la 15 ianuarie 1850, iar Spiru Haret la 15 februarie 1851. Diferența de vârstă dintre cei doi este de fix un an și o lună în favoarea poetului, dar înclinațiile vocaționale, structurile psihice specifice fiecăruia și disciplina muncii au făcut ca drumurile lor în viață să ia traiectorii diferite. Deși ambii au avut șansa să studieze în străinătate (Eminescu, la Berlin și Viena, Haret la Sorbona, după ce fusese bursier al Liceului „Sfântul Sava”, din București, doar ultimul dintre ei a reușit să și le încheie în mod strălucit cu o teză de doctorat într-un domeniu care combină principalele sale opțiuni vocaționale: matematica și astronomia. Teza sa de doctorat, intitulată Sur l’nvariabilité des Grandes Axes des orbites planétairs, în anul 1878, este cunoscută ca prima diplomă de doctor obținută vreodată de un român la Paris. Aureolat de această prestigioasă recunoaștere internațională a competențelor sale științifice, Spiru Haret a făcut la întoarcerea în țară o strălucită carieră universitară.”
De trei ori ministru al învățământului
Pe larg: „La 27 de ani este angajat al Universității din București unde i se încredințează cursul de mecanică rațională, fiind cel mai tânăr titular de cursuri universitare al instituției. În aceeași perioadă a devenit membru corespondent al Academiei Române. Tot mecanica analitică este domeniul pe care l-a predat la Școala de ofițeri de artilerie și geniu, în perioada 1881-1890, iar la Școala de poduri și șosele a ținut de asemenea cursuri de trigonometrie, geometrie analitică, geometrie elementară, plană și în spațiu și geometrie descriptivă. Spiru Haret a fost ministrul instrucțiunii publice în trei rânduri între 1897 și 1910, calitate în care a produs cea mai amplă reformă din istoria învățământului românesc. În timpul mandatelor sale de ministru, în România au fost construite din temelie 1980 de școli. Unele dintre reformele propuse de Spiru Haret erau încă valabile în anii comunismului și le sunt familiare celor care au făcut școala în acea perioadă, chiar dacă numele ministrului reformator de la întretăierea secolelor al XIX-lea și al XX-lea a fost rar pronunțat.”
Combaterea analfabetismului printre adulți
Tot înainte: „În anul 1902, urmându-și convingerile umaniste de sorginte iluministă, Spiru Haret era preocupat de formarea și consolidarea conștiinței naționale a elevilor și pentru a spori sentimentele de mândrie de neam. Ideea unirii românilor între granițele unei singure țări plutea deja în aer, iar pentru împlinirea acestui deziderat era nevoie de o masă critică alimentată de tineri cu vârste tot mai fragede pătrunși de sentimente patriotice. Spiru Haret este cel care a impus obligativitatea elevilor de a saluta drapelul național și a cerut ca la începutul zilei, înaintea primului curs, să fie intonat imnul național, timp în care elevii să stea în picioare, cu capul descoperit. Tot fostul ministru al instrucțiunii publice a avut inițiativa introducerii uniformelor școlare, și a avut idee ca școala să fie precedată de grădiniță, care să asigure primii pași în educația copiilor cu vârstele cuprinse între trei și șapte ani. Printre noutățile introduse de Spiru Haret în sistemul educațional românesc mai trebuie amintite organizarea primelor cursuri pentru adulți, cu scopul eradicării fenomenului analfabetismului, mai ales în mediul rural, în primii ani ai secolului XX.”
I-a sprijinit pe Coșbuc, Sadoveanu, Aurel Vlaicu ...
Pe lângă inițiativele sale revoluționare în domeniul educației, a căror eficiență a fost recunoscută și aplicată în toate regimurile, vreme de aproape un secol, Spiru Haret a încercat să își impună viziunea umanistă la scara întregii societăți românești. Prof. Ing. Nicolae Noica are cuvântul: „La baza viziunii sale social-politice stă lucrarea Mecanica Socială, despre care Șerban Orăscu spune că reprezintă coronamentul teoretic al întregii activități haretiene. (...) Este ușor de intuit faptul că o lucrare apărută în anul 1910, cu o tematică foarte complexă, aflată la confluența dintre matematică și sociologie, poate ridica destule semne de mirare cititorului de azi. Pe cât de proaspătă și novatoare era ea la vremea apariției, pe atât de discutabilă și pe alocuri naivă poate părea astăzi, după mai bine de un secol în care ambele discipline au progresat, au apărut teorii noi și metode de măsurare mult mai sofisticate în domeniul sociologiei. De altfel, trecând în revistă modul în care au fost receptate în timp ideile lui Spiru Haret, Șerban Orăscu scrie că Mecanica socială a avut parte de reacții favorabile din partea matematicienilor și mai rezervate din partea sociologilor.”
Bani pentru o idee înaltă
Aproape de final: „Programul de luminare a maselor l-a făcu pe Spiru Haret să se implice în viața literară și să sprijine scriitorii care îi împărtășeau ideile, angajându-i în ministerul pe care îl conducea, oferindu-le colaborări la revista Albina sau acționând ca un protector al lor în viața publică. Sămănătorismul și Poporanismul sunt curente literare care îi datorează mult viziunii lui Spiru Haret de emancipare a maselor, în special din mediul rural, prin intermediul unei literaturi adecvate din punctul de vedere al conținutului și al realizării formale. De asemenea, mulți scriitori și artiști ai epocii s-au bucurat de generozitatea ministrului instrucțiunii publice, aflat în grațiile premierului acelui timp, liberalul Dimitrie A. Sturdza, figură legendară a Academiei Române, al cărei donator generos a fost pentru toată viața. Printre scriitorii care s-au bucurat de susținerea lui Spiru Haret pot fi amintiți: Alexandru Vlahuță, George Coșbuc, Constantin Dobrogeanu-Gherea, Garabet Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu, Gala Galaction.” Cea din urmă tușă: „Chiar și aeroplanul lui Aurel Vlaicu a fost realizat la intervenția lui Spiru Haret prin arsenalul armatei. Sedus de ideea că omul ar putea zbura, perfect compatibilă cu gândirea sa științifică, Haret i-a oferit aviatorului și un post onorific, plătit cu 500 de lei pe lună, iar în anul 1911, când Vlaicu a publicat cartea despre aeroplanele sale, Haret a propus-o pentru premiul Academiei în valoare de 5.000 de lei.”
175 de ani s-au împlinit în 15 februarie 2026 de la nașterea lui Spiru Haret.
27 de ani avea Spiru Haret când i s-a încredințat predarea cursului de mecanică rațională la Universitatea din București, fiind cel mai tânăr titular de cursuri universitare al instituției.
1980 de școli au fost construite în România în timpul mandatelor de ministru al instrucțiunii publice ale lui Spiru Haret.
„Multe am întreprins, mai mult decât poate spera un om cu mintea să ducă la bun capăt. Dar dacă, când voi închide ochii, voi vedea că sămânța aceasta nu s-a pierdut, voi putea spune că nu am trăit degeaba”. Spiru Haret
„Spiru Haret reprezintă acea latură mai discretă a unei intelectualități tehnice, cu studii strălucite în Occident, pe umerii căreia se sprijină instituțiile fundamentale ale României moderne.”, Nicolae Noica, director al Bibliotecii Academiei Române