Cineva mi-a zis zilele trecute... “Ce tot vorbeşti tu atât de Centenar, de proiecte de ţară, tu nu vezi câte probleme avem noi pe aici? Crezi că acolo unde mergi tu în fiecare lună au făcut totul în câţiva ani?” Replici de genul ăsta nu sunt noi pentru mine. Des, primesc câte un semi-reproş de genul acesta. “Auzi, tu ce crezi, că belgienii au făcut totul în câţiva ani?” Şi de fiecare dată am acelaşi răspuns: “Sincer, nu, doar că la un moment dat s-au apucat de treabă!” Credeţi că se înţeleg mai bine decât noi? Oho, nici nu aveţi idee! Noi măcar suntem toţi, oficial, români şi vorbim aceeaşi limbă când ne întâlnim. Cu trei mari comunităţi etnice la care se adaugă una masivă de imigranţi - cei mai mulţi musulmani -, cu 3 regiuni autonome şi 3 limbi oficiale, se pot certa între ei ani de zile pe o singură temă. Dar când e vorba de proiecte comune se pot întelege în câteva minute. Aşa au autostrăzi, infrastructură funcţională, justiţie puternic ancorată în prezent, sistem de apărare şi securitate a cetăţenilor eficient şi care, deşi puternic încercat în ultimii ani, n-a fost lăsat să uite faptul că e plătit din bani publici şi că se află în slujba contribuabililor, nu a şefilor ţării, dar şi că se supune legilor, nu unor comandamente inventate de puternicii zilei. Şi, cu mici pauze - spun microbiştii din jurul meu - au o echipă naţională care-şi respectă culorile şi suporterii. Spre deosebire de noi... ştiţi prin câte ţări, europene mai ales, constat asta? Spre deosebire de noi e ca un laitmotiv naţional. Spre deosebire de noi, de exemplu, grecii au trecut printr-o criză financiară imensă, dar nicio secundă nu şi-au oprit planurile de dezvoltare a infrastructurii, italienii au guverne cu viaţă mai scurtă decât cabinetul lui Tudose, dar nu şi-au pus la îndoială programul de investiţii publice. Spre deosebire de noi, ungurii de exemplu, au un premier scăpat de sub control care însă nu şi-a permis să pună la îndoială nicio secundă programul de investiţii în infrastructură... şi o putem ţine aşa la nesfârşit...Spre deosebire de noi... cam toată lumea din Europa a înţeles să fie pragmatică. Că una e să te cerţi pe nimicuri într-o ţară sub-dezvoltată pentru nivelul alianţelor politice şi militare din care face parte şi alta e să te cerţi pe alte nimicuri într-o tare funcţională. Până la urmă despre asta trebuia să fie vorba şi la Centenar. Ne certăm între noi pe un proiect de genul construirea de autostrăzi şi desfiinţarea toaletelor din curte sau ne certăm între noi pe cine e şef la nu-ştiu-ce-instituţie? Chestie de nivelul la care suntem şi la nivelul la care vrem să ajungem!