Plouă cu dezamăgiri, ploaie mocănească de neîmpliniri peste capul românilor. A mai venit un gust coclit, fotbaliştii noştri lăudaţi azi, prezentaţi ca trufandale ale fotbalului românesc, n-au făcut vreo scofală la echipele din străinătate unde au fost transferaţi. Nicio afirmare pe vreme mai lungă, nicio explozie de talent care să ridice aplauze, doar un potop de scuze. Aud românii numai alibiuri pentru mediocritatea cu care s-au îmbrăcat fotbaliştii noştri, pasămite de vârf, ba că nu s-au aclimatizat cu noile cluburi, ba că le trebuie vreme lungă şi păguboasă pentru a se înţelege cu coechipierii şi antrenorii atât în pase şi un-doi-uri, cât şi în vorbe. Jucătorii noştri plecaţi în alte ţări s-au consolat cu note de 5-6, devin rezerve fără miză, sunt împrumutaţi la echipe din divizii inferioare, iar în final unii se întorc acasă. Revin ieşiţi din formă, cu picioare de plumb, care n-au mai alergat în meciuri şi produc deziluzie şi în fotbalul intern, de unde au plecat. Românii din tribună au ajuns un fel de pensionari care trăiesc doar din amintiri, din poveştile frumoase de succes din vremuri trecute. Pentru că ne-am fălit cândva cu temei cu jucătorii achiziţionaţi de marile cluburi din cele străinătăţuri, care s-au afirmat imediat, care au stârnit admiraţie în fotbalul simandicos fără perioade de acomodare, fără scuze, fără fasoane. Primul care a deschis uşa spre succesul în fotbalul dezvoltat a fost atacantul Stelei Marcel Răducanu. Rămas în străinătate, a etalat atâta fantezie şi fentă la Dortmund, încât nemţii s-au scărpinat în creştet a mirare şi îi rostesc numele cu respect şi azi. Transferat mai întâi la Eindhoven, unde era răsfăţatul tribunelor şi al antrenorilor, Gică Popescu a făcut furori pe unde a mai jucat, la Barcelona, la Galata, ceva mai palidă evoluţia lui la Tottenham, “englezii aruncau mingea de la fundaşi direct către atacanţi, încât pe mine, mijlocaş, mă durea ceafa de cât priveam în sus”. Uriaşul om de fotbal Cruyff l-a numit pe Gică Popescu căpitan al Barcelonei, şef peste catalonii orgolioşi, regele Juan Carlos a înmânat Cupa Europei câştigată de Barca căpitanului Popescu. Hagi i-a ridicat în picioare şi pe cei de la Real Madrid, şi pe cei de la Barcelona, s-au constituit găşti de vedete ale Barcei care să-l sape pe Hagi, la turci a devenit Sultan. Dan Petrescu a cules numai laude în Italia, îl simpatiza şi severul Gullit, la Chelsea este ovaţionat şi azi când se aşază în tribună. Chivu a făcut furori de la început la Ajax, la Roma, la Inter. Din generaţiile dezamăgirilor, singurul titular permanent în Il Calcio a fost Ştefan Radu la Lazio.