Deseori, iubitorii de animale optează pentru câini de talie mai mică, fiind convinși că aceștia le vor da mai puține bătăi de cap. Însă grijile sunt tot cam aceleași ca și pentru câinii mari, astfel că un patruped este o investiție financiară și emoțională demnă de luat în seamă, indiferent de mărime. Iată câteva lucruri pe care trebuie să le știi ca să-ți îngrijești companionul pitic.
Cei mai mulți câini de talie mică sunt de rasă. Iar câinii de rasă pură pot fi predispuși la anumite boli. Așa că primul lucru pe care trebuie să-l faci este să te asiguri că patrupedul tău este verificat periodic de medicul veterinar. Acesta este un fapt general în rândul tuturor câinilor, dar câinii de talie mică, în special, pot suferi de pe urma efectelor consangvinizării pure și a bazinelor genetice mici. Bolile și dizabilitățile pot varia de la orbire la cancer și până la displazia prematură de șold. În special la rasele mici este comun sindromul Legg-Calvé-Perthes, o boală care începe în osul șoldului și care poate duce la artrită, colapsul șoldului sau chiar la moarte.
„Piticii” sunt extrem de teritoriali
Dar un câine de talie mică poate avea și avantaje pe care un câine mai mare nu le are. De exemplu, câinii mai mici tind să fie foarte atenți și dornici să știe ce se întâmplă în jurul lor. Sunt adesea prietenoși și amabili și sunt niște companioni de călătorie foarte buni, cu o lesă bună. Însă unele rase talie mică, cum ar fi Terrier, Poodles și Chihuahua, pot fi hiperteritoriali și iuți, în ciuda dimensiunii lor deloc amenințătoare. Deși s-ar putea să-ți fie greu să îți imaginezi pudelul de tip prințesă mușcând de gleznele unui vizitator, câinii mici pot face asta, pentru că sunt foarte protectori față de stăpânii lor.
Chiar dacă sunt mici și ți se pare la îndemână să-i cari tot timpul în brațe, cei mici au nevoie și de mișcare. Patrupezii de talie mică se pretează foarte bine pentru locuitorii de apartament, deoarece nu au același metabolism sau pas ca și câinii mari, dar tot trebuie să facă multe plimbări. Fă tot posibilul ca micuții să își facă exercițiile necesare – joacă, plimbare în lesă -, dar ai grijă și să nu primească prea multe crochetele.
Îmbracă-i, însă în așa fel încât să se simtă confortabil. Câinii de talie mică nu au întotdeauna blana suplimentară a verișorilor lor mai mari. Dacă este frig și scoți cățelul la plimbare, aranjează-l cu un pulover confortabil pentru câini, care nu îi limitează mișcarea.
Hrăniți-i cum trebuie!
Rasele de câini mici au nevoi nutriționale foarte diferite de cele ale câinilor mari. Au un metabolism mai rapid, ceea ce înseamnă că au nevoie de mai multă hrană în raport cu greutatea corporală și consumă energia mai repede. Sistemele digestive ale câinilor de talie mică nu sunt foarte eficiente la digerarea anumitor tipuri de cereale, cele mai multe dintre acestea fiind incluse în mod regulat ca umplutură în alimentele pentru câini mai ieftine. O cantitate prea mare de aceste cereale poate duce la o serie de probleme de sănătate. Dimensiunea hranei pentru câini este, de asemenea, foarte importantă, deoarece aceștia nu pot mesteca în mod corespunzător bucăți prea mari pentru gurile lor mici. De asemenea, este mult mai ușor pentru un câine de talie mică să se deshidrateze din cauza metabolismului său, așa că pune-i mereu la dispoziție un bol cu apă proaspătă.
Românii au cei mai mulți câini din întreaga Europă
Conform Federației Europene a Industriei Hranei pentru Animale de companie (FEDIAF), în gospodăriile europene aproximativ 92,9 milioane de câini au fost crescuți ca animale de companie. În România, 45% din gospodării dețin cel puțin un câine, acest lucru urcând țara noastră pe primul loc în acest top. Următorii sunt polonezii, cu 43%, iar pe locul 3 se află Cehia, unde 42% din gospodării au un „lătrător”. Conform studiului, la pisici stăm și mai bine, aproape jumătate dintre familii având un asemenea patruped. Și în acest caz, România e pe primul loc în Europa. La polul extrem este situată Turcia, unde câinii și pisicile nu se bucură de popularitate. Doar 5% dintre gospodăriile de aici dețin un câine și doar 14% au o pisică, fiind cele mai scăzute procente din Europa. Deasupra turcilor se situează elvețienii, în Țara Cantoanelor doar 12% dintre gospodării dețin un câine.