Lipsa unei guvernanțe economice ancorate în principii liberale - transparență, competiție, drepturi de proprietate bine definite și intervenție statală minimă - a perpetuat ineficiența și a frânat dezvoltarea durabilă.
Deficiențele structurale au fost mascate de explicații conjuncturale și de tratarea simptomatică a crizelor. În locul unor reforme fundamentale, s-au aplicat corecții punctuale, operate în logica unui stat paternalist. Politicile economice au ignorat în mod sistematic importanța stimulării inițiativei individuale, preferând formule de redistribuire și intervenționism care au distorsionat alocarea resurselor și au descurajat competiția.
Economia de piață funcțională presupune asumarea riscurilor, recompensarea performanței și corectarea eșecurilor prin mecanisme interne, nu prin injecții bugetare continue. Însă România a ales frecvent să perpetueze modele falimentare de întreprinderi de stat, susținute prin capitaluri publice și protejate de o rețea de decidenți politici interesați de menținerea statu-quo-ului.
În absența privatizării accelerate, companiile de stat au devenit focare de rentă și clientelism. Numirile pe criterii politice în conducerile acestor entități au încurajat decuplarea recompenselor de la performanță și au alimentat risipa de resurse. Dinamica economică a fost subordonată unor interese partizane, iar statul a acționat mai degrabă ca jucător partizan decât ca arbitru imparțial.
Reformele economice au fost aplicate cu discontinuități, în funcție de costurile politice percepute, ceea ce a generat instabilitate și a afectat predictibilitatea mediului de afaceri. În locul unei strategii orientate spre creștere prin acumulare de capital și creșterea productivității, s-a preferat o abordare redistributivă, care a încurajat comportamente pasive și dependența de stat. Competiția reală pe piață a fost înlocuită cu o competiție pentru acces la resursele publice.
Această orientare a contribuit la consolidarea unui sistem în care rentele economice au devenit sursă principală de îmbogățire. Grupuri de interese au capturat instituții și au influențat politici publice în scopul conservării privilegiilor, opunându-se reformelor care ar fi redat pieței funcțiile sale firești.
Soluția este întoarcerea la un cadru economic în care libertatea de inițiativă, protecția proprietății și concurența autentică să fie prioritare. Doar prin stimularea acumulării private și prin eliberarea forțelor antreprenoriale se poate obține o creștere economică solidă, care să ducă la prosperitate reală. Redistribuirea nu poate substitui crearea de valoare; ea doar amână ajustările necesare și menține dependențe disfuncționale.
Dezvoltarea clasei de mijloc - element central al oricărei economii capitaliste dinamice - depinde de existența unui climat favorabil pentru investiții. Obstacolele administrative, instabilitatea legislativă și lipsa de transparență au descurajat capitalul autohton și străin. Este esențial ca reglementările să fie previzibile, iar politicile publice să încurajeze competiția, nu protejarea intereselor statului sau ale unor grupuri privilegiate.
Statul trebuie să-și redefinească rolul, renunțând la tentația de a interveni discreționar în economie. Nu este rolul său să decidă cine reușește și cine eșuează, ci să asigure un cadru concurențial bazat pe reguli clare și aplicate uniform. Doar în acest mod se poate cultiva responsabilitatea individuală și disciplina economică necesară funcționării unui capitalism modern.
Creșterea economică durabilă nu poate avea loc în absența reformelor consistente și previzibile. Încrederea în piața liberă, protejarea proprietății și reducerea rolului statului în economie sunt esențiale pentru relansarea potențialului intern.
Reforma serviciilor publice - în special în sectoarele energetice și ale utilităților - trebuie orientată către deschiderea piețelor și încurajarea concurenței. Doar în acest fel se pot obține servicii mai bune la costuri corecte, stabilite de cerere și ofertă, nu de decizii administrative sau de subvenții nejustificate.
În același timp, este crucial ca transparența în utilizarea banului public să fie o regulă, nu o excepție. Controlul deficitului bugetar, eficiența în administrarea datoriei publice și alocarea resurselor bugetare către proiecte cu impact economic real (educație aplicată, sănătate, infrastructură) sunt condiții de bază pentru stabilitatea fiscală și încrederea investitorilor.
Educația trebuie orientată spre independență, gândire critică și capacitate de inserție într-o economie deschisă. Sistemul are datoria să recompenseze meritul: absolvenții de studii superioare, purtători de capital intelectual și competențe avansate ar trebui să obțină remunerații superioare celor care se bazează preponderent pe efort fizic, reflectând valoarea adăugată cognitivă pe care o aduc pieței. Scopul nu este excelența sterilă, ci pregătirea indivizilor să concureze liber și să-și asume deplina responsabilitate pentru propria traiectorie economică. Aceasta constituie fundamentul contractual al unui capitalism veritabil.
O societate modernă funcționează pe baza libertății economice, a regulilor clare și a responsabilității individuale. Reîntoarcerea la aceste principii poate transforma avantajele potențiale ale României în prosperitate tangibilă.