Noile capacități de încărcare din porturile gaziere americane și investițiile din terminalele de pe Vechiul Continent permit suplimentarea livrărilor spre Europa, unde intră în concurență directă cu Rusia. În această cheie putem descifra mai exact miza geopolitică a gazoductului Nord Stream 2, proiect care ar transporta direct nu doar mai mult gaz din Rusia spre Germania, dar alimentează tensiuni politice între Washington și Berlin și controverse în coaliția abia instalată la guvernarea post-Merkel.
Criza energetică din Europa, cu efect social direct în presiunea asupra bugetelor a milioane de persoane și creșterea îngrijorătoare a inflației, arată dependența de importurile de gaze naturale. Pe piața globală a acestei hidrocarburi, Statele Unite au devenit la finalul anului 2021 principalul exportator mondial de GNL, devansând Australia și Qatarul. Potrivit unei statistici Bloomberg, din cele 1.043 de vase metaniere care au exportat anul trecut GNL din SUA, aproape jumătate au avut ca destinație porturi din Asia și o treime a mers spre Europa. Stimulați de prețurile exorbitante din piața spot de la Rotterdam, unii armatori americani au schimbat rapid ruta vapoarelor dirijându-le spre Europa.
Investiții uriașe, excedent de gaz de șist
Capacitatea nominală medie de lichefiere a Statelor Unite a ajuns la 11,4 miliarde mc/zi, cu un maxim de 13,9 miliarde mc/zi. Potrivit datelor EIA( US Energie Administration), capacitatea de export prin finalizarea investițiilor din Sabina Pass și Corpus Christi a depășit Australia, care are o capacitate aproape egală cu cea a SUA și Qatar-10,3 mld. mc/zi. În 2024, prin proiectele noi se va ajunge la 16,3 mld. mc capacitate zilnică în terminalele americane de GNL. Europa va absorbi circa 15 la sută din cererea mondială de gaz lichefiat, conform prognozelor.
Tehnologie interzisă în Europa
Dezvoltarea acestui sector al economiei SUA, prin investiții masive în ultimii 15 ani, este legată de exploatarea gazelor de șist prin metoda fracturării hidraulice. Tehnica de fracking este interzisă în majoritatea țărilor europene deoarece este excesiv de agresivă cu mediul. Injectarea de volume mari de apă sub presiune care rup roca bogată în hidrocarbură și „storc” gazul pe care îl aduc la suprafață constituie o metodă controversată care a stârnit mari proteste ale mișcării ecologiste, inclusiv în România, unde s-au abandonat proiectele de exploatare a gazului de șist. În Statele Unite, tehnologia a reprezentat însă o revoluție care a asigurat o creștere a producției de gaze naturale de la 575 mld. mc în anul 2010, la 914 mld. mc după un deceniu.
Balanța de gaze a Europei
Europa consumă tot mai mult gaz natural. Producțiile Norvegiei, Olandei și Marii Britanii din exploatările offshore din Marea Nordului, la care se adaugă cu ponderi reduse și extracția din zona continentală, nu asigură necesarul de gaze, importurile crescând în ultimul deceniu de la 313,9 mld mc la 326,1 mld mc. În 2020, an cu un consum mai redus de resurse energetice din cauza pandemiei, volumul de GNL importat a fost de 114 mld mc, cu o creștere de 29 % în ultimii zece ani. Europa este tot mai dependentă de importurile de gaze naturale. Balanța de consum este echilibrată de Rusia, Algeria, Qatar și Nigeria, la care se adaugă în ultimii ani Statele Unite, tot mai active pe piața europeană. În 2019, administrația Trump și Comisia Europeană au semnat un acord care reprezintă cadrul juridic și politic pentru creșterea cotei de piață a companiilor americane de GNL. Rusia ia partea leului din comerțul cu gaze, furnizând 167,7 mld mc, ceea ce reprezintă 51 % din importurile Europei.
Presiuni și interese pe Nord Stream2
Poziția de furnizor puternic, care domină consumatorul prin prețuri și condiții de livrare, devine un atu geopopolitic. De la debutul proiectului Nord Stream 2, Statele Unite au avertizat Germania asupra dependenței sporite față de Rusia prin creșterea livrării de gaz natural prin conducta gestionată de gigantul Gazprom. Ocupând poziția dominantă ca principal exportator pe piața europeană și fiind la un moment dat singurul furnizor care poate asigura creșterile prognozate de consum, este evident că interesele Statelor Unite, actor tot mai activ pe piața mondială a gazelor, se ciocnesc cu Rusia. După ce a câștigat Războiul Rece, America nu poate accepta acum să piardă „războiul gazelor”. Statele Unite pot să exercite un mijloc de presiune asupra Moscovei pe palierul financiar, Rusia fiind dependentă de veniturile din exporturile de hidrocarburi. O concurență directă pe piața gazelor, care să ofere europenilor alternative la furnizorul Gazprom, slăbește poziția de cvasimonopol a Rusiei. Blocarea sau cel puțin amânarea intrării în funcțiune a gazoductului Nord Stream2, cu o capacitate anuală de 55 mld.mc, este calea pe care a acționat SUA, folosind arma sancțiunilor. Firme cu dexterități tehnice speciale care participau la proiect s-au retras pe parcursul construcției din cauza acestor amenințări. Declarații politice ale liderilor din Ucraina, Țările Baltice și Polonia accentuau pericolul Nord Stream 2 pentru stabilitatea europeană. Cu greutate a reușit Angela Merkel să obțină de la Donald Trump o acceptare a gazoductului, dar problema avizării juridice a funcționării este acum pe rolul reglementatorului german. Discuțiile s-au mutat în interiorul coaliției abia instalate la guvernare la Berlin. Verzii, care au posturi importante în executiv -vicecancelar și ministrul de externe - declară fără reținere că Nord Stream2 a fost o greșeală și nu fac un secret că preferă gazele americane gazului rusesc.
Jocul politic pe buzunarul contribuabilului
De prețurile mari la gaz se bucură firmele care îl livrează, scumpirea fiind plătită din buzunarul consumatorului. O analiză a Agenției Internaționale pentru Energie, prezentată anterior în Jurnalul, arată că perioada de prețuri mari a avut ca efect în 2021 plăți suplimentare în Europa de 25 de miliarde de euro. Marii câștigători au fost pe piața spot, unde participă fără mare tam-tam și Gazprom, direct sau prin interpuși. La fel de scump, corelat cu prețurile de bursă, este însă și GNL adus din SUA. Gazprom a acuzat că firme din Germania speculează gazul importat din Rusia pentru a-l vinde la suprapreț polonezilor. Din jocul de prețuri mari și ofertele tentante din contractele pe termen lung, investiția de 10 miliarde de euro-costul Nord Stream 2- poate fi rapid amortizată.
Compensații în Germania
5,3 milioane de germani primesc ajutoare sociale pentru a compensa creșterile de prețuri la energie. În 2021, prețul la energie electrică pentru consumatorul casnic a crescut cu 18,4 %, iar gazul natural s-a scumpit cu 46,6 %. Ajutorul pentru energie compensează două treimi din creșterea facturii. Pe un an, o familie trebuie să plătească astfel în plus 139 euro pe an. Legea germană stabilește că la o restanță de 100 de euro la plata facturii, consumatorul poate fi decuplat. 230.000 de consumatori au fost în această situație anul trecut. Cum vor suporta germanii starea de pauperitate energetică? Presiunea pentru deschiderea Nord Stream 2 vine și pe acest tronson al electoratului.
Pe unde poate intra gazul american în Europa
Pentru a intra în circuitul comercial, GNL are nevoie de o infrastructură suplimentară în terminale gaziere, care trebuie cuplate la rețeaua de conducte de transport. Europa are în momentul de față 29 de terminale care pot opera și prelua vapoare cu GNL. 21 de terminale sunt în UE, 3 în Marea Britanie, 4 în Turcia și unul în Rusia. România nu dispune de nici un port metanier.