Persoanele cu dizabilități din România sunt supuse de autorități la adevărate curse cu obstacole când trebuie să-și primească ajutorul financiar. Pe lângă drumurile nesfârșite, cozile interminabile și cererile absurde, zi de zi se inventează noi probe de „rezistență”. La Mehedinți, o persoană care nu mai știe nici cum o cheamă e trimisă la notar să își declare veniturile, că „așa trebuie la dosar”.
Biroul unui notar din Mehedinți a fost, zilele trecute, scena unei piese care ar fi fost comice, dacă nu ar fi fost de-a dreptul grotescă. Funcționarul încearcă să afle de la o persoană cu privirea pierdută ce venituri a realizat în ultimul timp. „Ați realizat chirii în ultima vreme?”. „Ăăăă... ăăă”, vine răspunsul. „Când v-ați născut?”. „Ăăă”... „Unde locuiți?”. „Ăăă”. Persoana în cauză, confuză și necooperantă, a fost cărată în spate de rude până în cabinetul notarului, pentru că de la Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap i s-a cerut să își declare veniturile în fața unui notar, deși e evident și pentru un nespecialist că persoana în cauză nu mai e în deplinătatea facultăților mintale. Bolnava nu era în stare să declare în fața notarului nici măcar cum o cheamă. Iar fără actul eliberat de notar, poate pierde ajutorul de handicap dat de stat.
Nu primește ajutorul de 340 de lei
„Omul care vine în fața notarului trebuie să știe ce face, să fie conștient, să îl văd că e cooperant. Nu pot să îl folosesc doar pe post de mobilă în biroul notarial. Iar dacă răspunde altă persoană în locul lui, cum se mai poate chema declarație pe propria răspundere în privința veniturilor pe care le realizează? Venituri nu înseamnă numai cuponul de pensie, nu înseamnă numai ajutorul social, nu înseamnă numai o pensie pe caz de boală, înseamnă și chirii realizate din bunuri pe care le are, înseamnă și un act de întreținere pentru un bene-ficiar, iar toate astea trebuie să le aflu de la titular. Păi, dacă eu nu mă pot înțelege cu persoana, spuneți-mi dumnea-voastră cum fac?”, se întreabă retoric notarul în cauză care a refuzat să elibereze acel act bolnavei, spre disperarea celor care o au în grijă. „Dacă nu primesc acest act, pierd ajutorul de handicap de 340 de lei”, ne povestește Mihaela Toacsen, nepoata pacientei Maria Nițu. Femeia trebuie să o care pe mătușa ei mai mult în spate. Este semiparalizată și, dacă nu e sprijinită de cineva, pică din picioare. Pe spatele femeii sunt urme de lovituri de la căzăturile pe care le ia atunci când încearcă să pășească singură, pentru că nu mai conștientizează pericolele și pleacă singură, fără să ceară ajutor. Și așa, cu mătușa în spate, șontâc-șontâc, Mihaela s-a plimbat pe la toți notarii din Drobeta-Turnu Severin. Toți i-au zis același lucru: nu ne băgăm, nu semnăm așa ceva, nu este legal, persoana nu cooperează, este imposibil de eliberat o asemenea declarație.
Întortocheatele căi ale birocraţiei
Calvarul Mihaelei a început acum câteva luni când s-a gândit că e cazul să apeleze la ajutorul statului pentru că nu mai putea să aibă grijă de mătușa ei cum se cuvine. De trei ani de când se ocupă de ea, trăiesc amândouă dintr-o pensie de 200 de lei, într-o casă din chirpici, fără curent electric, într-un sat uitat de lume din județul Mehedinți. Mihaela ar fi vrut să plece la muncă în străinătate să câștige un ban, dar, dacă și-ar fi părăsit și o zi mătușa, ar fi condamnato la moarte. „Ea nu știe să ceară apă, nu știe să bea singură, nu știe să gătească, nu știe să ceară de mâncare”. Atunci a fost sfătuită de primarul comunei în care stă să înceapă demersurile pentru a primi un ajutor de însoțitor. I-a spus că, în situațiile în care o persoană e atât de bolnavă, încât nu se mai poate descurca singură, ea ar avea dreptul la o indemnizație de aproximativ 1.000 de lei din care să își achite serviciile de îngrijire. Așa că Mihaela s-a împrumutat de bani de la cămătari pentru un drum cu mașina până la Drobeta-Turnu Severin, crezând cu naivitate că va rezolva cererea cu un singur drum. Avea să se înșele amarnic. De la medicul de familie a fost trimisă la un neurolog, pentru a primi un referat privind starea de sănătate a pacientei. Neurologul a pus-o să meargă singură și a picat în mijlocul cabinetului. După investigații amănunțite, a consemnat în fișă că „pacienta se deplasează cu dificultate necesitând sprijin”, „necooperantă”, „episoade de agitație psihomotorie”. A fost trimisă apoi să facă o tomografie și, în final, cu actele medicale obținute a mers la comisia de expertiză care eliberează certificatul de încadrare în grad de handicap. I-au dat gradul I grav și un bilețel prin care i se cere și declarația notarială pe proprie răspundere privind veniturile bolnavei. Mihaela Toacsen nu a sesizat imediat că ar fi o problemă. Abia în primul cabinet notarial și-a dat seama de încurcătură. „Mi-a zis notarul: «Doamnă dragă, dar cum să îi iau vreo declarație pe proprie răspundere, că văd că e dusă?!»”. Plimbânduse pe la toți notarii din Drobeta, a aflat că, dacă ar fi dus la comisie și un consult de la psiholog și psihiatru, ar fi putut obține indemnizație de însoțitor și apoi, ca însoțitor, ar fi putut face declarații în numele bolnavei, dacă ea nu mai judecă. „În cazul ei, ar fi trebuit de la comisia medicală care i-a dat certificatul de handicap să o fi încadrat într-un grad corect. Păi, dacă nu putem noi ca notari să stăm de vorbă cu ea, nu poate să spună ce vârstă are, nu poate să spună din ce localitate vine, cum poate spune un specialist că acea persoană să descurcă în societate fără însoțitor, fără un om care să răspundă de el?!”, se întreabă retoric unul dintre notarii puși în situația de a elibera femeii declarația pe proprie răspundere privind veniturile.
Dosar făcut cu bani de la cămătari
Sfătuită de notari, Mihaela Toacsen s-a împrumutat din nou de bani, a urcat în mașină cu mătușa semiparalizată și a pornit la Drobeta. Psihologul a constatat „deteriorarea memoriei este gravă, subiectul se află în incapacitate de recunoaștere a persoanelor, de actualizare a informațiilor cotidiene - dată anotimp, spațiu, geografic. Deteriorări cognitive grave, caracterizate prin perturbări cognitive severe (...) precum și tulburări ale funcțiilor de execuție și autoîngrijire”. Psihiatrul, la rândul lui, i-a încărcat fișa de consultație. Printre diagnostice se numără demența. Cu aceste acte, Mihaela Toacsen s-a dus din nou la comisie cu mătușa ei. Dar ca bătaia de joc să fie maximă, cei de acolo i-ar fi cerut acum alt raport neurologic și o altă tomografie, deși astea le-a adus de prima dată. A înghițit în sec și s-a împrumutat de bani de la cămătari, a treia oară, pentru a merge în oraș, la controlul neurologic pe care îl mai făcuse o dată cu puțin timp în urmă. „Doctorița când m-a văzut mi-a spus că rapoartele neurologice nu se pot face atât de des, că trebuie să aștept două-trei luni pentru încă unul și că primul raport e perfect valabil până atunci”. Am încercat să aflăm și varianta Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Mehe-dinți și ni s-a spus că și în acest caz s-a respectat litera legii cu sfințenie. „Încadrarea în gradul grav de handicap fără asistent personal s-a efectuat pe baza diagnosticului ce rezultă din actele medicale eliberate de medicii specialiști din unitățile spitalicești. Dreptul la asistență socială sub formă de prestații sociale se acordă persoanelor cu handicap, pe baza unei cereri și a actelor doveditoare prevăzute de lege, inclusiv declarația pe proprie răspundere. Din documentația medicală depusă la serviciul de evaluare complexă nu reiese că sus-numita ar suferi de o afecțiune psihică, aceasta fiind diagnosticată cu afecțiuni neurologice”, spun în replică reprezentanții DGASPC Mehedinți.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 448/2006, cu modificările și completările ulterioare, persoana încadrată în grad grav de handicap, indiferent dacă realizează sau nu alte venituri, pe toată durata handicapului, beneficiază de: indemnizație lunară în cuantum de 234 lei (art. 58 alin. 4), buget complementar în cuantum de 106 lei (art. 58 alin. 4), asistent personal sau indemnizație lunară (art. 42) în cuantum egal cu salariul net al asistentului social debutant cu studii medii. De asemenea, persoana încadrată în grad grav de handicap beneficiază și de alte facilități prevăzute de lege: scutire plată chirii, transport, plata dobânzii la creditele pentru achiziționarea unui automobil sau adaptarea/amenajarea locuinței în raport cu nevoile specifice.
În momentul în care citiți acest text, Mihaela Toacsen încă se luptă cu hârtiile. E convinsă că e o victimă pentru că nu a avut de unde să dea bani să ungă mecanismele acolo unde trebuie. „La mine în sat sunt două persoane care au indemnizație de însoțitor și merg bine mersi singure la prășit și să-și culeagă via”