Statul român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, trage de timp în mod evident în legătură cu valorificarea terenurilor confiscate de judecătoarea Camelia Bogdan, în dosarul ICA. Au trecut mai bine de doi ani de la pronunţarea hotărârii definitive de condamnare în acest dosar şi a confiscării extinse a mai multor bunuri imobile care, în fapt, nu aveau legătură cu infracţiunile principale reţinute în actul acuzării, întocmit de procurorul penal Emilian Eva. Cu toate acestea, ANAF nu a scos la licitaţie chiar bunul considerat de acuzare şi de instanţă ca fiind obiectul infracţiunilor şi generator al prejudiciului umflat din pix, la 60 de milioane de euro, de către expertul DNA Aurelia Nicolae. Oficial, reprezentanţii ANAF se prevalează, în inactivitatea lor faţă de valorificarea, prin vânzare, a terenului ce a aparţinut Institutului de Cercetare Alimentară, de faptul că există un litigiu pe rolul unei instanţe civile, litigiu ce este înscris în Cartea Funciară. În fapt, ANAF, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, scoate, chiar în momentul de faţă, la licitaţie, bunuri mobile grevate de sarcini. Altele, evident, decât cele din dosarul “Telepatia”.
Din august 2014, până în septembrie 2016, au trecut 25 de luni. Doi ani şi o lună de când terenul ICA a fost confiscat, prin hotărâre definitivă a Curţii de Apel Bucureşti. Imobilul în cauză a trecut din proprietatea Companiei de Cercetări Aplicative şi Investiţii SA în proprietatea statului, care a şi intabulat dreptul de proprietate asupra celor 29.220 de metri pătraţi, din strada Gârlei numărul 1D, Sector 1, Bucureşti. La fel s-a întâmplat cu toate celelalte bunuri imobile confiscate, prin aceeaşi hotărâre judecătorească, în dosarul “Telepatia”. Scopul confiscării speciale şi extinse, opinat chiar de judecătoarea Camelia Bogdan, a fost acela al recuperării unui prejudiciu prezumtiv de 60 de milioane de euro, generat de preluarea, prin privatizare, a acestui teren de 29.220 de metri pătraţi, în proprietatea SC Compania de Cercetări Aplicative şi Investiţii SA. În acest sens, era firesc ca primul lucru pe care noul proprietar, adică statul, ar fi trebuit să-l facă, odată ce a intrat în posesia lui, să fie valorificarea.
Motive puerile ale Fiscului pentru nevalorificarea terenului
Nu s-a întâmplat acest lucru. Printr-un comunicat de presă postat pe Facebook de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în 14 decembrie 2015, instituţia care trebuie, potrivit legii, să recupereze pretinsul prejudiciu în acest dosar susţinea că nu poate face acest lucru întrucât există litigii pe rolul instanţelor civile judecătoreşti, înscrise ca sarcini în Cartea Funciară a terenului, iar o eventuală scoatere a imobilului în cauză la licitaţie ar conduce la diminuarea preţului şi, totodată, a posibilităţii acoperirii prejudiciului.
ANAF invocă, în acest document, în legătură strictă cu terenul ICA, faptul că face obiectul unui litigiu constituit în dosarul nr. 61665/299/2014, depus, în data de 4 decembrie 2014, pe rolul Secţiei Civile a Judecătoriei Sectorului 1, de către SC Compania de Cercetări Aplicative şi Investiţii SA împotriva Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti şi a încheierii de carte funciară prin care această instituţie a statului a intabulat respectivul teren. Interesant este că, deşi SC Compania de Cercetări Aplicative şi Investiţii SA a formulat pângerea la sfârşitul lui 2014, Judecătoria Sectorului 1 a soluţionat, pe fond, cauza abia la jumătatea anului 2015, după judecarea a nu mai puţin de şapte termene.
În data de 29 iunie 2015, magistratul judecător a decis să respingă plângerea ICA, pe care a considerat-o nefondată. Reclamantul a putut să-şi exercite calea de atac împotriva acestei hotărâri, cu numărul 13011/2015, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Proces tergiversat aproape doi ani
Ei bine, acesta este motivul invocat de ANAF pentru care pe listele licitaţiilor organizate de Direcţia Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi, ulterior, nou-înfiinţata Direcţie Executări Silite Cazuri Speciale nu se regăseşte şi terenul în suprafaţă de 29.220 metri pătraţi.
“Potrivit legislației în vigoare, ANAF poate scoate la licitație imobilele menționate (…), asumându-și însă riscul de a nu primi nicio ofertă, în condițiile în care probabilitatea ca un potențial cumpărător/i să-și asume achizițonarea unor imobile de valoare ridicată cu sarcini este extrem de scăzută. Menționăm faptul că scoaterea la licitație publică având ca rezultat nevânzarea imobilelor, din cauza lipsei ofertanților, conduce automat la diminuarea prețului de vânzare cu 25%, la fiecare licitație. În cazul în care s-ar iniția procedurile de valorificare, cu reducerea succesivă a prețului de vânzare (potrivit legii), există riscul real al valorificării în ultima etapă la un preț cu mult sub cel din rapoartele de evaluare. Din acest motiv, ANAF apreciază că, până la soluționarea tuturor litigiilor, nu este oportună scoaterea la vânzare a bunurilor imobile, având în vedere că interesul ANAF este de a obține pentru statul român o sumă cât mai mare”, se arată în motivarea celor de la Fisc.
Recursul împotriva hotărârii Judecătoriei Sectorului 1 a fost declarat în termenul legal, dar el a fost înregistrat de către Tribunalul București pe rolul Secţiei a III-a Civilă abia în data de… 9 mai 2016. Iar primul termen de judecată a fost stabilit de către completul învestit pentru 4 octombrie 2016.
În alte cazuri, Fiscul nu s-a împiedicat de sarcinile înscrise la Cartea Funciară
Aşadar, până cel mai devreme luna viitoare, ANAF nu va scoate la licitaţie terenul ICA. “Jurnalul Naţional” a descoperit, însă, că, în timp ce Fiscul se prevalează de înscrierea unor sarcini la Cartea Funciară ale acestui teren, pentru a nu-l vinde, pe portalul Direcţiei Generale Regionale Fiscale a Municipiului Bucureşti există câteva anunțuri, postate chiar în luna august 2016, prin care sunt scoase la vânzare bunuri imobiliare confiscate în ale căror cărţi funciare sunt menționate sarcini înscrise.
Astfel, primul anunţ publicat se referă la un teren în suprafaţă de 1.011,65 metri pătraţi situat în Drumul Creţeştilor, din Sectorul 4, aparţinând unui debitor pe nume Marian Jean Căpăţână. Potrivit anunțului de vânzare, licitaţia s-a organizat în data de 16 august 2016, la un preţ de evaluare de 639.100 lei, iar preţul de pornire a fost de 479.325 de lei, reprezentând 75% din preţul de evaluare. Licitaţia s-a ţinut chiar în condiţiile în care ANAF menţionează în acest anunţ că “bunul imobil mai sus menţionat este grevat de sarcini”, respectiv de o “ipotecă legală în favoarea Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti”. Actul este semnat de directorul general Sorin Cristian Giuvelea şi de şef serviciu Felicia Constantin.
Un alt anunț postat pe acelaşi portal precizează că, în data de 6 septembrie 2016, are loc vânzarea prin licitaţie publică a unui teren intravilan, în suprafaţă măsurată de 956 metri pătraţi, și o construcţie metalică în suprafaţă de 63 metri pătraţi, situate pe Bulevardul Theodor Pallady, din Sectorul 3, aparţinând societăţii Aei Investment Industry SRL, în calitate de terţ în dosarul penal 36794/3/2005, conform unei decizii din octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a Penală.
Ei bine, imobilul respectiv este grevat de două sarcini, trecute în cartea funciară. O ipotecă legală în favoarea Ministerului Finanţelor Publice – ANAF – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi o altă ipotecă legală în favoarea Consiliului Local al Sectorului 3 – Direcţia Locală de Taxe şi Impozite.
Mai mult, aceasta este a treia licitaţie organizată de ANAF pentru vânzarea terenului în cauză. Preţul de evaluare a fost de 428.770 lei, iar cel de pornire a fazei a treia a licitaţiei din septembrie este de 214.385 de lei, adică 50% din preţul de evaluare.
Nu-l scot la vânzare pentru că ştiu că nu valorează nimic
Fiscul se fereşte să scoată la vânzare terenul de la ICA, iar motivele pot fi lesne de înţeles şi nu au nicio legătură cu faptul că există sarcini înscrise în cartea funciară, aşa cum am arătat mai sus.
Realitatea este că prejudiciul de 60 de milioane de euro este făcut din pix, terenul nevalorând nici pe departe atât. De altfel, întregul prejudiciu are legătură cu evaluarea făcută asupra activelor ICA, din anul 2008, deşi privatizarea a avut loc în anul 2003. Fără a intra în detalii tehnice ale dosarului, cunoscute deja de opinia publică informată, amintim faptul că la dosarul “Telepatia” au existat trei expertize. Una, iniţială, întocmită de un expert contabil pe nume Mihai Papasteri. A urmat o a doua expertiză comandată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a concluzionat că preţul stabilit de Agenţia Domeniilor Statului, în 2003, când a avut loc privatizarea, a fost unul corect, respectiv 3,2 milioane de dolari. Ignorând expertiza comandată de instanţă, procurorul suspendat Emilian Eva a dispus efectuarea unei a treia expertize, chiar la DNA. Rezultatul aşa-zisei expertize este de-a dreptul halucinant pentru oricine cunoaşte realităţile din România. Nu însă şi pentru judecătorii care au dat sentinţa în dosarul ICA.
Prima expertiză, cea întocmită de Mihai Papasteri, şi însuşită, în perioada septembrie - octombrie 2008, de specialistul DNA Aurelia Nicolae aduna contabiliceşte valoarea din luna mai a aceluiaşi an a terenului ICA şi a clădirilor existente pe el, rezultând o valoare de 55 milioane de euro. La această sumă, s-au adăugat alte cinci milioane de euro, reprezentând valoarea dreptului de folosinţă a clădirilor şi terenului în cauză pe o perioadă de 50 de ani. Din total, Aurelia Nicolae a scăzut preţul de 3,2 milioane de dolari, pe care l-a încasat, în 2003, la momentul privatizării, Agenţia Domeniilor Statului, rezultând un prejudiciu final de 59 de milioane de euro. O evaluare nu doar forţată, artificială, dar şi lipsită de orice logică a pieţei. Mai întâi, pentru că privatizarea a vizat vânzarea Institutului ca şi societate comercială, prin preluarea, de către noul proprietar, atât a activului, cât şi a pasivului, constând în datorii ale Institutului către bugetul de stat sau către creditori, obligaţiile salariale etc., şi nu a fost o vânzare de terenuri şi clădiri, aşa cum, în mod tendenţios, s-a încercat şi s-a reuşit să se acrediteze în expertiza cu pricina. În legătură cu cele cinci milioane de euro, reprezentând valoarea dreptului de folosinţă a terenului şi a construcţiilor pe o perioadă de 50 de ani, aceasta este o altă absurditate, având în vedere faptul că, la momentul efectuării expertizei, acestea se aflau în posesia noului proprietar de doar patru ani.
În sentinţa Curţii de Apel Bucureşti din 8 august 2014, judecătorii Camelia Bogdan şi Alexandru Mihalcea au dispus confiscarea, în primul rând, a terenului de 29.220 metri pătraţi, considerat “născătorul” acestui prejudiciu. Iată, însă, că la un an de la această sentinţă, ANAF vine cu o altă evaluare, mult diminuată, însă şi aceasta departe de realitatea din piaţă. Astfel, în data de 27 octombrie 2015, Comisia de evaluare de la nivelul Administraţiei Finanţelor Publice Sector 1 a calculat valoarea terenului ICA la 10.400.000 de euro. Un teren extravilan, pe care nu se poate construi nimic şi care, de altfel, nu are valoare de întrebuinţare.
“Mizilic” de 1,7 milioane de euro. Dar nu de la ICA
Potrivit publicaţiei “Capital”, până la jumătatea anului, ANAF a recuperat din acest prejudiciu aproximativ 1,71 milioane de euro, prin vânzarea la licitaţie a unei vile și a acţiunilor la compania Sanagra din Târgu Mureş.
Vila a fost valorificată la preţul de 4,55 milioane de lei, adică 1,024 milioane de euro, în timp ce acţiunile la Sanagra au fost valorificate pentru 3 milioane de lei (sub 700.000 de euro). De altfel, nici clădirile confiscate fără a avea vreo legătură cu infracţiunile reţinute în dosarul “ICA” (sediul Antenelor, din Şoseaua Bucureşti-Ploieşti, clădirea Grivco şi sediul Intact Media Grup) nu au fost scoase la licitaţie, Fiscul invocând aceleaşi motive ca şi în cazul terenului de la ICA, respectiv existenţa unor litigii pe rolul instanţelor şi a unor sarcini înscrise în cărţile funciare. Comentariile sunt de prisos.
ANAF nu scoate la vânzare “faimosul” teren de “60 de milioane de euro” de la ICA pentru că este grevat de sarcini la Cartea Funciară. În două alte cazuri, extrem de recente, Fiscul nu a văzut în asta o problemă.
De mai bine de doi ani, terenul ICA, confiscat, prin hotărârea definitivă a Cameliei Bogdan, este nevalorificat. ANAF ştie că terenul nu valorează nimic, aşa încât preferă să se ocupe de o vilă şi nişte acţiuni la o societate comercială.